Sep 21 2009
Traficul groaznic din ziua de azi e în mod clar rezultatul unui management prost, combinat, bineînţeles, cu stilul pur românesc de condus, marca “Ce, io-s mai fraier?”. Adică românu’ are Dacia lui, îl ţine de 25 de ani, nu i-a făcut probleme, de la 80km/h îi trepidează, da’ ce pana lui, el merge pe banda a doua.
Cred că nu sunt singurul deranjat de toţi molâii ăştia, fie că au Dacii sau altceva. Deci, să analizăm. More
Sep 11 2009
Bărbatul la volan
- El ştie să conducă. Ştie dinainte să înceapă şcoala, de când îi conducea Dacia lu’ ta-su’ pe drumuri de ţară. El ştie să conducă, deci o să se bage fără frică pe oriunde. Mai ceva ca-n NFS.
- El ştie drumul. Are un instinct de turmă moştenit de la stră-stră-bunicul lui, căruţaş la fel de iscusit cum e el şofer. S-ar face de râs să întrebe unde e drumul, iar GPS-ul e doar o jucărie, doar n-o să-i permită să-i dicteze drumul. Dacă, totuşi, a greşit drumul, e 100% intenţionat, voia doar să exploreze şi alte rute.
- El e mai şofer decât restul. Cum zicea George Carlin, oricine merge mai încet e un retardat molcom, şi oricine merge mai repede e descreierat. Ceilalţi trebuie să simtă asta şi trebuie să-i facă loc şi să-i respecte. Dacă nu, va urla, va claxona şi va da din faruri. Cum altfel vor şti ceilalţi că el e şeful?
- El nu conduce, el e într-un concurs permanent. Cât i-a dat cel mai mult, cât a făcut de colo-colo, câte maşini a condus/depăşit la un loc, etc. Dacă spune un număr, de obicei e la jumate.
- El ştie tot despre maşini. Dacă benzina e mai bună decât dieselul sau invers, ce marcă ce probleme are, el le ştie. Dacă-i zici cu cât ţi-ai luat maşina, e prea mult. El ţi-o găsea cu cel puţin 1.000 mai ieftin.
Femeia la volan
- Ea a învăţat legislaţia şi o respectă. Mai mult, tot ce vede transformă în probleme de examen, îşi închipuie pe loc 4 variante de răspuns. Dacă e nevoie, îşi face şi desenele alea mici, ca-n carte.
- Ea respectă legea şi n-o interesează nimic altceva. Nu se uită stânga-dreapta, nu te lasă să-i intri in faţă, chiar dacă stai acolo de o oră. Dacă peste 200 de metri trebuie să-i intre cuiva în faţă, fie stă acolo o oră până se eliberează strada şi de frunze, fie intră direct, crezând că are prioritate.
- Ea, când e începătoare, îşi repetă în cap tot ce are de făcut. “Şi acum încetinesc, scot din viteză, bag în viteza corespunzătoare, care acum este a dou*turează maşina la maxim*…treia, şi acum…”
- Ea parchează. Doamne, şi ştim cum parchează ea. Din 200 de manevre o aşează perfect la milimetru, apoi iese pe geam – pentru că e la 5 centimetri de maşina de lângă ea – în timp ce în dreapta are 1 metru şi maşina e pe diagonală. A, şi e Tico.
- Ea poartă tocuri. Şi nu le-ar da jos la volan, strică ţinuta. Aşa că ei i se opreşte motorul. Apoi îl turează prea mult. Apoi iar se opreşte. Şi atunci îşi dă tocurile jos. De data viitoare ea va conduce în sandale…
Notă: am încercat să îmbin mişto-ul cu adevărul. Nu zic că toţi/toate sunt aşa, dar majoritatea… Şi da, mă regăsesc în multe (de la bărbaţi).
Poza via
Aug 28 2009
Pe DN1 (Bucureşti-Ploieşti, cel puţin), limita în localitate e 70km/h. Nu 50, aşa că dacă vezi pasarela cu camere nu trebuie să opreşti.
Constănţenii sunt cei mai inapţi şoferi din ţară. O să revin cu un post.
55 minute, Bucureşti – Ploieşti (din parcare din Regie până acasă la bloc). 90% mers regulamentar.
Aug 18 2009
Mi-am încercat talentul şi cu un film. În ediţia de azi – evitarea şantierului de la intrarea în Bucureşti, prin Băneasa. Sper că se înţelege din film; dacă nu, aştept întrebări.
P.S.: Am mers cu maxim 60km/h, plecări de pe loc mai încete decât în timpul şcolii de şoferi, şi tot mi-a picat camera de pe bord. Trebuie să-i găsesc o poziţie ca lumea, dacă mai fac alt filmuleţ.
Jul 21 2009
Oricine a umblat prin ţară ştie că în oricare 2 oraşe nu se circulă la fel. Dar, cu toate astea, Bucureştiu’ iese clar in evidenţă. Ştiţi vorba aia, “nu eşti şofer până nu ştii să mergi pe Dacie”. Eh, eu zic că ar trebui să fie “nu eşti şofer până nu ştii să mergi în Bucureşti”, vorbă încercată pe propria piele – pot să zic că doar Bucureştiu’ m-a făcut şofer. Şi chit că circulă tot felu’ de glume, bancuri si texte pe seama traficului de aici, pot să spun că bucureştenii sunt cei mai buni şoferi din câţi am văzut. Mai jos – un mic ghid de adaptare la viaţa rutieră a capitalei.
Comentarii recente