romania

Tu te-ai numi român?

Pentru postul anterior m-am gândit că ar fi de efect să subliniez ce am de zis cu Daniel Negreanu. Pentru cei care nu ştiu, tipul e unul din cei mai buni jucători de poker din lume, cu 6 titluri mondiale la activ. Pentru cei care-l ştiu şi nu ştiu de unde, e tipul care apare în reclama la Poker Stars, ăla care îţi cere să eliberezi “pokerstaru dîn tine. Familia lui a emigrat din ţară în ’67, cu 7 ani înainte ca el să se nască. A venit pe lume în ’74, în Canada. Cu toate astea, uite că omul a ales să înveţe limba română şi să se numească român. Chit că, dacă ar fi vrut, n-ar fi ştiut absolut nimeni originile sale.

Maximilian Nicu e alt exemplu de român străin. Crescut o viaţă-ntreagă în Germania, tipul a ales să dea cu piciorul unei posibile convocări la naţionala Germaniei şi a jucat pentru România. Şi asta după rugăminţi şi scandaluri, iar maestrul barbugiu nea Piţi i-a asigurat un debut de 3 minute, pe finalul unui meci. Eu unul nici nu intram, în locul lui, dar în fine.

Am mai auzit de un alt puşti, crescut tot prin vestul Europei, care concurează într-un campionat auto cu steagul României pe maşină.

Iar ca ăştia sunt o groază de exemple. Oameni care, în afară de naţia părinţilor, nu au nicio treabă cu România, dar totuşi ei se mândresc că sunt români, deşi poate nici nu au cetăţenie română. Eu, să fiu sincer, am oarecare dubii că aş face ca ei. Nu sunt foarte mândru de asta, dar asta simt, ipotetic vorbind.

Puşi în situaţia asta, voi ce-aţi face?

Cum recunoşti un român în Vegas?

Simplu. Aşa:

More

Condamnaţi să fim pacienţi

Citeam o chestie deosebit de şmecheră, pe cale de implementare şi la noi – medicamente luate strict pe reţetă. Ceea ce e normal, e un pas înainte în civilizarea românilor. Înseamnă că obiceiul de zeci de ani al tuturor românilor de a se atomedicamentoşi (da, tocmai am inventat un cuvânt) devine istorie.

Da’ eu zic că în ziua de azi e imposibil de implementat. Şi vă zic şi de ce, cum altfel decât printr-o poveste:

Eu am fost pacientu’ unei doctoriţe timp de 18 ani. Întâi mi-a fost pediatru, apoi s-a făcut doctoriţă de familie. Toată familia se înţelegea bine cu ea, iar eu eram vedeta cabinetului oricând mă duceam acolo. Asta în copilărie, că de când a devenit doctoriţă de familie lucrurile s-au schimbat total. Iar ultima oară când am fost acolo…

M-am dus pentru o adeverinţă. Ori pentru şcoală, ori pentru şcoala de şoferi. Am ajuns acolo la 8 fără 10, înaintea tuturor, programul începând la 8. La 10 a ajuns şi doctoriţa, plângându-se toată că n-a vrut câinele să intre în casă după plimbare şi n-a avut timp de cafea. La 11 şi-a terminat cafeaua, dar până acum deja  aveam două gravide în faţă, iar gravidele au prioritate. Fiecare gravidă a stat şi la bârfa de rigoare, aşa că eu am intrat la 12 şi ceva într-o ploaie de reproşuri că am venit abia acum, când ea trebuie să plece acasă.

Şi… Mai bine de 4 ore mai târziu am ieşit cu adeverinţa în mână şi-o răceală în suflet, după ce-am stat între toţi mucoşii din cartier. Pentru mine a fost ultima oară când am fost acolo, de-atunci am schimbat definitiv doctoru’. Dar, din câte am mai auzit, 90% din doctori aşa sunt.

Şi-atunci, merită să treci prin asta de fiecare dată când stai în curent?

Import şi distribuţie Antrax

Pe lângă faptu’ că e haioasă, poza asta mă face mereu să râd din alt motiv. Am făcut-o acum 5 ani, era loganul ăsta pe drumul meu spre liceu şi îl vedeam zilnic. Cum nu ştiam eu de bloguri pe vremea aia, am zis s-o trimit la Caţavencu, la revistă. Iar ei mi-au răspuns în stilul caracteristic, plin de umor şi voie bună: Mulţumim. E trucaj.

Hal de trucaj, amatorilor! Mă râd tot când îmi aduc aminte…

Lecţie de marketing

Asta ne-a oferit eMAG ieri – o lecţie de marketing. La o zi după eveniment, cred că deja s-a propagat peste tot ştirea: ieri dimineaţă, pentru vreo câteva ore bune, eMAG a afişat preţuri aiurea, unele produse reducându-se cu zeci de milioane. Câţiva au fost pe fază şi au plasat, în total, vreo 400 de comenzi. eMAG pierde, astfel, 30.000 euro.

Răspunsul a venit la câteva ore de la repararea site-ului – au de gând să onoreze toate comenzile. Şi uite cum o pierdere de 30.000 euro se transformă, zic eu, în publicitate de alte câteva zeci de mii. Nu m-aş mira să le crească vânzările şi notorietatea; nu m-aş mira absolut deloc ca toată treaba să fie una plănuită în avans – de altfel, intervalul în care s-a întâmplat toată faza (02 – 09 dimineaţa) dă de bănuit. Da’ şi să fie plănuită, tot merită lăudaţi. Bravo, fraţilor, merge să ai demnitate şi la noi. Aţi atras un online întreg de partea voastră.

A, încă o chestie. Să comparăm puţin faza de acum cu povestea unui tip, care circula pe forumul Softpedia (sau ComputerGames. Zău de mai ştiu, altfel trânteam şi link). Omul a găsit o astfel de eroare în site-ul Orange – ultimul model de iPhone la 1 euro, cu abonament. Treaba se petrecea când abia se lansase 3G sau 3GS, aşa că omul a profitat şi şi-a comandat un iPhone. Eroarea a continuat, şi-a primit telefonu’, iar pe prima factură a regăsit preţul întreg al telefonului – câteva sute de euro. A urmat scandal, cu tribunal, bălăcăreală, ţigănie. Omul a câştigat, până la urmă, şi şi-a luat catrafusele din ograda Orange. Asta cum mai e? Şi era atât de simplu să aplici metoda eMAG…