Mar 5 2010
Românii sunt hateri
Heitări. Urâcioşi, adică. Prin imnuri şi cărţi de istorie suntem frate cu tot ce mişcă, până şi cu codru’. În teorie, deci, suntem mai plini de dragoste şi fericire decât un zoofil care găseşte o oaie pierdută în munţi.
Dar a venit occidentu’ peste noi şi a adus un concept pe care ne-am grăbit, plini de dragoste, să-l îmbrăţişăm: rivalitatea. Concurenţa, întrecerea, zi-i cum vrei, noi am văzut-o şi ne-a plăcut. Dar noi n-am luat fix conceptul dat, l-am şi modificat, punând mult prea multă pasiune în el. Aşa am ajuns să rivalizăm, cum s-ar spune, d-amboulea.
Doi români pot să găsească zeci de motive să se urască, iar aici nu glumesc deloc. Cu puţin efort, am găsit câteva motive pentru care doi români se pot urî:
- să ţină cu echipe de fotbal diferite
- să fie din oraşe diferite
- să fie dindin cartiere diferite ale aceluiaşi oraş
- să asculte genuri diferite de muzică
- să se îmbrace diferit
- să conducă maşini diferite
- unul să fie şofer, iar altul pieton
- să fie din zodii diferite
- părinţii lor să se tragă din zone diferite ale ţării
- să aibă doctrine politice diferite
- să prefere coca cola sau pepsi
- unul să fie fumător, altul nu
- să fi urmat licee diferite
Dacă ne străduim puţin, găsim alte câteva zeci de motive, deloc exagerate. Câţi dintre voi nu ştiu persoane care s-au certat pentru măcar trei sferturi din ce am enumerat mai sus?
Şi cu toate astea, când doi români se întâlnesc prin Congo sau altă ţară la jdemii de kilometri de noi, parcă uită că la un capitol diferă şi se concentrează mai mult pe altele. Doar asta ne poate face civilizaţi?
Comentarii recente