politia

Nov 24 2011

Salutări fanilor!

Săptămâna trecută povesteam cum am frânt inima unui pescar amator. Ei bine, se pare că cineva acolo, sus, mă citeşte şi şi-a propus să facă dreptate în lume. La fix o săptămână după întâmplarea din postarea cu poliţistul am plecat spre munte. Pe la jumătatea drumului, m-am întâlnit cu un fan care a ţinut morţiş să-mi ceară un autograf.

Amabil cum sunt, m-am conformat. Vestea că sunt plecat în lume s-a răspândit repede, şi ceva mai încolo am mai dat de un fan, ofticat că el n-are autograf.

Mă bucur să văd că sunt atât de popular, dar vă rog, pe viitor hai să ne vedem în împrejurări mai puţin costisitoare.

În altă ordine de idei, aş dori să mulţumesc poliţiei pentru vigilenţa cu care au grijă de cetăţeni, asigurându-se că maniacii care îndrăznesc să meargă cu 10-20 km/h mai repede prin câmp deschis sunt aspru pedepsiţi. De când s-au pus pe aplicarea legii doar nemernicii ăştia mai fac tâmpenii prin trafic, doar nu există un site plin cu filmări cu nereguli, în timp ce poliţia rutieră e depăşită şi nu face nimic.

By Andrei • Scrise de mine • 3 • Tags: , ,

Nov 14 2011

La pescuit

Sâmbătă noapte, să fi fost ora 1. Oraşul e absolut pustiu, dar cu toate astea patrulele de poliţie sunt la tot pasul. Fix în faţa primăriei un echipaj e tras pe dreapta, iar cei doi poliţişti mă ochesc de departe. Trag pe dreapta, las geamul jos, lăsând cele -5 grade să intre peste cele 22 din maşină.

- Bunăseara, plutonierstandelasecţiaunudepoliţie, actelelacontrolvărog.

Vorbeşte în stilul caracteristic, sictirit al poliţistului de la rutieră. Nu vrea să-ţi zică nimic, n-are de ce să-ţi dea socoteală, dar e obligat. Trebuie să pară respectuos şi asta îl doare. Scot portofelul şi mă apuc să scot actele, fiecare din buzunarul lui. Găsesc repede permisul şi i-l dau omului, după care mă chinui să scot talonul, fără să-l rup, din buzunarul mult prea fix în care e înghesuit. Deşi toată treaba durează 5-10 secunde, omul simte că ceva nu e în regulă. Vocea îi devine cristalin de clară şi ochii i se măresc:

- Cum, nu aveţi actele la dumneavoastră?!

Ba da, îl asigur. Am scos şi talonul şi i l-am dat şi se vede cum omul s-a umplut din nou de sictir. Nu am trecut prin controale decât de trei-patru ori în trei ani, ultima oară prin februarie, aşa că nu ştiu ce-i mai trebuie. Şi-l întreb. Faţa i se luminează din nou:

- Nu aveţi asigurare?!

A, asigurarea! Aia e mai la îndemână. Scot repede hârtiile şi i le pasez, iar el deja scoate un hmpf stresat. Mai găsesc o hârtie:

- De rovinietă aveţi nevoie?

Se opreşte din citit documente şi mă priveşte cu dezgust:

- Mnu. Mulţumescosearăbună.

Deja vrea să scape de mine. N-a dat nimic prin staÅ£ie, abia dacă a aruncat o privire pe toate actele. La fel cum eram eu sigur că o să fiu oprit, el era sigur că mă prinde cu ceva. ÃŽi convine noaptea – nu are de alergat, nu trebuie să stea cu ochii în patru după fiecare miÅŸcare în trafic, ÅŸi totuÅŸi îi pică ÅŸi lui ceva. Eu n-am făcut decât să-i stric socotelile. Nici nu apuc să închid geamul, că un Logan e deja oprit în spatele meu, iar omul nostru se îndreaptă sprinten către el. Oare ăsta muÅŸcă?

Poza de aici.

By Andrei • Scrise de mine • 4 • Tags: , ,

Dec 10 2010

Cum călcăm legea în picioare

Noaptea se găsesc greu locuri de parcare. Greu, atenţie, nu deloc. Aşa că toţi ciobanii parchează pe unde apucă, iar dimineaţa majoritatea pleacă, lăsând în urmă doar câţiva bezmetici. Ca tipul de mai sus, care zici că parcase în mijlocul drumului. Şi sunt sigur că dacă se trezea cu maşina ridicată avea aceeaşi reacţie: poliţia e de căcat, eu sunt o victimă. Tot azi, un nene zbiera de zor la doi poliţişti care au îndrăznit să-i dea amendă pentru că şi-a uitat actele acasă. Şi nu-nţeleg de unde revolta asta.

Frate, atunci când încalci legea îţi asumi un risc. O mai fac ÅŸi eu, chit că rar: dacă depăşesc viteza o fac pe riscul meu – dacă prind radar, plătesc. Dacă mă sui în autobuz fără bilet, din nou, ÅŸtiu că e posibil să suport consecinÅ£ele. Åži dacă mă prinde organu’ de control, aia e, plătesc.

AÅŸa că nu-nÅ£eleg unde e loc de scandal. “5 milioane amendă? Am copii acasă!” AÅŸa, prietene, ÅŸi? Ai tras un loz ÅŸi de data asta n-a ieÅŸit. Cine ÅŸtie de câte ori ai mai tras acelaÅŸi loz ÅŸi-ai plecat rânjind acasă.

Nu credeţi că e timpul să se mai aplice şi la noi legea? Să nu mai plecăm urechea la scuze?

By Andrei • General • 6 • Tags: ,

Aug 22 2009

De ce nu-mi place poliţia

N-am avut multe de-a face cu politia Română, până acum câteva luni. Mă întorceam într-o noapte de la mare, când un puÅ£ stimat domn ofiÅ£er m-a tras pe dreapta ÅŸi a început să-mi caute motive. A găsit, până la urmă, un motiv care i s-a părut imbatabil – nu aveam la mine autorizaÅ£ia pentru foliile de pe geamuri ÅŸi lunetă.

Degeaba i-am explicat că alea nu sunt puse de mine, că există autorizaÅ£ia în cartea maÅŸinii, ÅŸi aia sub nicio formă nu se Å£ine în maÅŸină. Degeaba am urlat la el o juma’ de oră ÅŸi i-am arătat omologarea tipărită pe geamuri. Mi-a luat mândru talonul, ÅŸi două săptămâni mai târziu m-am trezit cu procesul verbal acasă.

A, şi o amendă de 5 milioane.

Åži dacă tot am început să fac ce n-am făcut vreodată, mi-am zis să calc ÅŸi prin tribunale. ÃŽn ziua procesului eram la tribunal. La 9 dimineaÅ£a. Transpirat, pe o căldură sufocantă, cum numai în instituÅ£ii publice pe la noi vezi, m-am trezit pe holu’ plin de avocaÅ£i, pârâţi, pârâcioÅŸi – ÅŸi un tip în cătuÅŸe. Mă uit pe panou, eram cu dosarul 76 din 90. Vorbesc cu un avocat, care-mi zice că e posibil să ajungă la mine pe la 12-1. La ora 1 eram înapoi. Era la dosaru’ 30. Pierd timpul, vorbesc cu alt avocat care-mi mai dă niÅŸte sfaturi, ÅŸi plec. La 4 eram iar înapoi. Dosaru’ 45. Plec iar, la 5 mă întorc cu câteva cursuri – a doua zi aveam examen, ÅŸi mă tot duceam să învăţ – ca să văd tribunalul închis.

Două zile mai târziu văd pe net verdictul. Acum câteva zile primesc scrisoarea de mai jos prin poÅŸtă. Morala? Oricând ai o problemă de gen ÅŸi crezi că eÅŸti neîndreptăţit – merită să-Å£i ceri drepturile.

Poza1 poza2

E că am 1-0?

P.S.: Ce m-a enervat la poliÅ£istu’ care mi-a făcut-o a fost când l-am întrebat “ÅŸi acum ce trebuie să fac?” ÅŸi el îmi răspunde “A, păi te duci ÅŸi dai ÅŸi tu o ÅŸpagă la băieÅ£ii care montează folii”. Åži când îi ziceam să scrie ÅŸi asta în procesu’ verbal, încerca să-mi întoarcă spatele. Deh…

P.P.S: Pe tip îl cheamă ELVIS Dorinel.

By Andrei • General • 1 • Tags: ,