Dec 7 2010
Mai vedeţi pădurea de copaci?
Unul din motivele pentru care mi-am cam pierdut interesul pentru toată blogosfera şi socialisfera de pe internet este că nimic nu mai pare personal aici. Înţeleg că pentru companii (ziare, televiziuni, firme exclusiv online, câte şi mai câte) e strict o afacere, dar nu înţeleg de ce trebuie să fie pentru toţi.
Uite, să luăm bloggerii drept un prim exemplu. Eu i-aş împărţi în patru categorii:
- ProfesioniÅŸtii. Arhi, zoso, VisUrât. Mai sunt, dar aÅ£i prins ideea. Ei fac asta full-time, ei fac bani din blogging ÅŸi te aÅŸtepÅ£i ca o mare parte din ce spun ei să fie axat pe biznis. Te aÅŸtepÅ£i ÅŸi la posturi plătite în care fac o reclamă pe faţă, cu zeci de linkuri, da’ tocmai pentru că te aÅŸtepÅ£i ÅŸi nu eÅŸti surprins parcă nici nu îi condamni. E treaba lor, e jobul lor.
- Newcomerşii. Aici aş include o mai mare parte din blogosferă. Sunt ăia care fac ceva bani din blog, dar totul e nou pentru ei, aşa că nu se pricep. Nu ştiu să mascheze o reclamă, nu ştiu să împartă util chestiile pe care vor să le transmită şi chestiile pe care sunt obligaţi să le transmită. Sunt stângaci, sunt lacomi şi sunt slabi.
- Aspiranţii. Ăştia sunt cei mai mulţi. Poate câştigă ceva de pe urma blogului, poate nu. Sunt ăia avizi după cifre. Recunosc, şi eu am avut o perioadă în care ştiam statisticile zilnice ale blogului pe de rost. Şi e interesant, perioada aia n-a fost cea mai de succes a blogului. Aspiranţii sunt ăia care vor neapărat să scrie, vor să facă trafic, vor să atragă investiţii, vor să ajungă cei mai citiţi şi bogaţi din domeniul ăsta. Transformă totul într-un subiect de blog, şi de multe ori o fac prost.
- Relaxaţii. Ăştia sunt bloggerii care îmi plac. Aici intră cei care scriu de dragul de a scrie, doar pentru că pitong. Nu-i doare de vizitatori, comentarii, pagerank, reclame, rahaturi. Nu, frate, scriu pentru că le place şi aşa vor. Aici i-aş trece pe cei pe care îi citesc în mod constant: Sîrb, Melk, de ce, aiurea, boghi, Radu.
Zău, aş vrea să văd cum renunţaţi să vă vindeţi, cum nu vă interesează traficul, cum scrieţi doar de dragul de a scrie. Sau, în cel mai rău caz, aş vrea să văd cum toată tărăşenia nu se extinde şi la Facebook, că Twitterul e de mult mâncat (din aproape o mie de urmăritori ai mei sunt gata să pariez că aproape jumătate sunt companii).
Ai ajuns mare, ai câteva mii, poate chiar zeci de mii de vizitatori pe zi. Tu nu le zici vizitatori, le zici unici, în faţa ta sunt doar statistici. Fiecare e un mic nimeni care te-ajută să fii cineva, iar tu chiar crezi că eşti un cineva. Tu vezi doar numere, ai în cap doar reclame, contracte şi cuvinte pompoase împrumutate din engleză şi traduse prost. Vezi în tot un subiect de blog, dar deja nu-ţi mai baţi capul să le selectezi pe alea care merită, ştii că oricum lumea te venerează pentru orice scrii.
Comentarii recente