Dec 3 2010
Las' că merge!
Recunosc, sunt paranoic. Încui uşa şi o verific de patru ori, după care mă gândesc tot drumul dacă am încuiat uşa. Câteodată mă întorc din drum doar ca să mai verific o dată. Verific dacă am pus alarma la maşină până ies din raza telecomenzii, şi bine că nu calc rufe, că m-aş întoarce zilnic acasă să văd dacă am scos fierul din priză.
Băi, da’ când vine vorba de maÅŸină, trebuie să fiu paranoic, cel puÅ£in în ce priveÅŸte siguranÅ£a mea. Prind imediat orice zgomot în plus, orice miÅŸcare ÅŸi orice răspuns diferit al maÅŸinii. Sunt conÅŸtient că sunt la graniÅ£a paranoiei, dar n-aÅŸ schimba asta.
Săptămâna asta mi-am schimbat cauciucurile de vară. Adio jante de aliaj, adio oameni care se holbează la ele la fiecare stop. Problema, acum, era că cauciucurile (hăhăhă, căca) de iarnă erau vechi ÅŸi atât de uzate încât erau aproape slickuri. Unde mai pui că noile roÅ£i ÅŸedeau pe o garnitură de cauciuc a vechilor jante, uitată acolo din greÅŸeală. Rezultatul? Hârcârpârcârcârpâr la volan. ÃŽn mintea mea – tragedie! ÃŽn realitate – juca puÅ£in volanul la o viteză mai mare de 70-80 la oră. A doua zi maÅŸina avea cauciucuri noi, era reparată ÅŸi mergea brici.
Băi, ÅŸi ieri merg cu un taxi, un Logan care de-afară părea bine întreÅ£inut. Doar că imediat ce am plecat am văzut că avea aceeaÅŸi problemă ca ÅŸi mine – hâţhâţ la volan, doar că mereu. Iar omul nu părea deloc îngrijorat, îşi verifica SMS-urile cu o nonÅŸalanţă demnă de invidiat. Mergea cu viteză, lua curbele ceva de speriat, se purta de parcă maÅŸina era abia scoasă din fabrică. Nu cred că am fost mai bucuros să fiu cu picioarele pe pământ în ultima vreme decât după cursa aia. Omul a plecat în trombă, fără niciun stres.
Sunt paranoic, ÅŸi-mi convine. Da’ tot mi-e frică de oamenii care aleg alternativa.
Comentarii recente