masina

26 iulie, ziua bărbatului

Maşinii mele îi lipsesc multe lucruri. Pe fugă, pot aminti un rezervor plin, un motor de peste 4 litri şi opt brăduţi de atârnat în oglindă. Dar ce mă durea cel mai tare e că îi lipsea o cotieră. Pentru că sunt născut sub zodia lenei şi a comodităţii, trebuie să am un loc în care să-mi depozitez cotul.

Şi lăsând miştoul la o parte, după un calcul rapid am tras concluzia că am stat la volan minim 1500 de ore de când am maşina, ceea ce se traduce în energie risipită inutil. Aceeaşi energie putea fi folosită (la fel, după un calcul rapid) pentru 9 miliarde de clickuri, sau 4.1 milioane cuvinte scrise la tastatură.

Deci iată de ce nu am scris pe blog.

Dar acum am revenit pentru a mă lăuda, iar un simplu status pe Facebook n-ar fi atras suficient de multe laude. Aşadar, azi a sosit cotiera, după care am început (da, persoana I, eu am început) s-o montez:

- am desfăcut consola din mijloc (după ce am scos scrumiera şi plasticul de pe frâna de mână).
- am folosit o bormaşină (pentru că, aparent, ştiu să folosesc o bormaşină) pentru a da găuri (gaură, de fapt) în consola menţionată mai sus).
- am montat cotiera.
- am montat consola.

Toate astea fără să stric un singur lucru (în afară de scrumieră, da’ ÅŸi-aÅŸa nu e folosită) ÅŸi fără să îmi rup, tai, smulg sau lovesc vreo parte a corpului. Asta înseamnă că prin aceste 4 acÅ£iuni mi-am depăşit vechiul record cu 4 acÅ£iuni. Åži iată rezultatul:


Notă: poza poate să difere puţin faţă de realitate.

Iar concluzia nu poate fi spusă mai frumos de atât:

În poză: un om care nu şi-a montat cotieră.

P.S.: apropo, începând cu săptămâna trecută pot să-mi adaug “inginer” în faÅ£a numelui, deci fapta-mi de azi e cu atât mai impresionantă cu cât e realizată de un inginer cu diplomă. Autografe pe adresa redacÅ£iei.

P.P.S.: Obişnuieşti să mă citeşti? Dă-mi un comentariu, un like sau un mail. Vreau să ştiu şi eu dacă mai interesează pe cineva aberaţiile de aici.

ÃŽmi deschid afacere

Motivul pentru care scriu din ce în ce mai rar pe blog este că sunt foarte ocupat cu detaliile afacerii pe care urmează să o lansez în cel mai scurt timp. Vă garantez că aşa ceva nu s-a mai întâlnit în lume, darămite în România. Este o idee total revoluţionară, imposibil de copiat de către alţii care ar vrea să mi-o fure. Va putea fi aplicată oriunde, din capitală până în cel mai îndepărtat colţ de câmp. Din moment ce procesul de patentare a detaliilor s-a încheiat, îmi permit să vă dau detalii. Iată, deci, afacerea mea:

Să presupunem că eşti agricultor, e vară, iar recoltele tale sunt arse de soare din ce în ce mai rău, punând în pericol tot profitul pe anul ăsta. Sau să presupunem că trebuie să te eschivezi de la o ieşire la grătar, pentru că vrei să stai în casă pentru a face un goblen. Sau, pur şi simplu, eşti emo şi nu-ţi place soarele, pentru că e un arogant.

Ia uite-l! Afurisitul!

Ei bine, aici intervin eu! Pentru o sumă absolut modică, de ordinul sutelor de euro, eu te voi scăpa de toate neplăcerile cauzate de soare şi de vremea bună. Da, pentru prima oară în istorie, un om poate schimba vremea! Eu mă pot juca cu forţele naturii după bunul plac, şi aleg s-o fac spre binele tău! Şi pentru că sunt în totalitate sigur de metoda mea şi de faptul că nimeni nu mai poate obţine aceleaşi rezultate, voi divulga şi metoda prin care pot să-l fac pe Zeus să pară un mic copil:

E simplu. Îmi spăl maşina acolo unde vrei să se schimbe vremea. E garantat şi testat de-a lungul anilor! Numai în ultimile două săptămâni am avut un succes fantastic, reuşind să schimb vremea din soare şi cald (chiar şi +20 grade) în zăpadă de 10 centimetri, viscol, frig şi mohorât în doar câteva ore! E garantat! Numai eu pot să arunc banii de spălare pe geam, înlăturând curăţenia impecabilă şi înlocuind-o cu straturi peste straturi de jeg!

În imaginea de mai sus, două straturi de jeg. Imagine neprelucrată din timpul lucrărilor.

Aşadar, nu ezita, apelează acum, efect garantat!*

 

 

*Nu garantăm efectul.

Imprudenţa la volan costă!

Ştiu că trebuie să fii atent când conduci, chiar ştiu. Şi de obicei sunt, chiar şi-acum am fost. M-am pregătit pentru drum: sticla de apă rece lângă mine, CD-ul cu muzică proaspăt selectată, handsfree-ul de la telefon, totul părea în ordine. Dar totuşi, imediat ce am băgat cheia în contact am simţit un fior pe şina spinării şi am ştiut că ceva rău se va întâmpla. Premoniţie, gând rău, nu ştiu ce-a fost, dar vă jur că am simţit ceva!

Eh, ÅŸtiindu-mă cu musca pe căciulă, am mers potolit tot drumul – lumea mă depăşea, eu stăteam cuminte pe banda mea, în limita legală a bunului simÅ£. Åži totuÅŸi, sentimentul pe care l-am avut la început nu-mi dădea pace. Au trecut câteva zeci de minute, în care m-au trecut toate apele.

Până la urmă am clacat. Mi-am zis că orice mi-e destinat se va întâmpla oricum, aşa că n-are rost să mă împotrivesc! Am prins drumul liber cât vezi cu ochii şi-am călcat-o. Acul urca, eu mă simţeam din ce în ce mai mult în elementul meu, depăşind maşină după maşină aproape la fel de repede ca şi pe bornele kilometrice. N-am avut, totuşi, curajul să continui mai mult de câteva minute.

Şi tocmai când am revenit la starea mea de moleşeală, tocmai când mi-am zis că sunt în siguranţă, atunci s-a întâmplat. Atât de repede, atât de brusc, încât nu am avut ce să fac.

More

Fraţi de cruce

P180410_14.580001

Într-o benzinărie stăteau Matizurile astea două parcate unul lângă celălalt. Iniţial m-au amuzat  cruciuliţele şi zorzoanele atârnate de cel verde, dar mai apoi am văzut exact acelaşi aranjament la celălalt Matiz (vezi alt unghi aici). Să fie băieţii fraţi de cruce?

Şoferule, învaţă să depăşeşti!

Observ că foarte mulţi nu ştiu să depăşească, iar asta e periculos pentru toată lumea. Cum nu toţi îl au pe tata (al meu, adică) să-i înveţe, hai să vă învăţ eu cum să depăşiţi mai eficient.

ÃŽntâi, cum nu trebuie, adică fix aÅŸa cum o fac toÅ£i. Se bagă fix în fundu’ ăluia din faţă, se-asigură, ies pe contrasens ÅŸi accelerează. ÃŽntr-un final ajung la o viteză optimă, depăşesc, intră la loc. Pare destul de simplu, da’ o treabă ca asta poate să dureze zeci de secunde în plus. Åži chiar ÅŸi câteva secunde în plus pot duce la un accident.

Acum, ce poţi face să eviţi asta? E simplu! Când vrei să depăşeşti, stai mai departe de cel din faţă. 50, 100 de metri, oricât ai nevoie, în timp ce te asiguri lasă-l să ia puţin avans. Când vezi că e liber accelerezi, prinzi viteză pe banda ta, în deplină siguranţă, iar când faci depăşirea propriu-zisă durează mult mai puţin.

Simplu, fraţilor, şi eficient!