filme

Seriale

Fac parte din categoria aia de oameni care îşi urmăresc serialele. Până acum suntem noi, ăştia care stau marţea şi le iau de pe trecăre pe alea apărute luni la americani, şi bunicile care îşi aşteaptă telenovelele ca ziua de pensie. Dacă vreţi să faceţi parte din clubul nostru select, uite la ce mă uit eu, când apuc:

Supernatural. Ajuns la sezonul 5, e despre doi fraţi care vânează monştri – vârcolaci, vampiri, demoni şi alte chestii din poveştile care îi ţineau pe puii de americani treji când erau ei mici. E mişto. 8/10.

How I Met Your Mother. Tot la sezonu’ 5 şi ăsta. E, cum zic autorii, a love story in reverse, cu un nene care le explică celor doi copii cum a cunoscut-o pe mă-sa. Şi o face de cinci ani. Sincer, mi-a mai pierit din entuziasm, nici măcar Barney nu mă mai face să râd cum o făcea, da’ încă merge (Barney e un personaj genial şi cel mai amuzant ever, îmi pare rău pentru blasfemia pe care am zis-o). Încă merge, da’ ar fi bine să o cunoască dracu’ pe femeia aia. 7.5/10.

Scrubs. Tocmai am terminat sezonul 8 la ăştia, l-am adus la zi. Cel mai şmecher sitcom pe care l-am văzut vreodată, s-a ţinut tare toţi anii ăştia. E despre nişte doctori (rezidenţi, la început, dar pe parcurs avansează), şi e o combinaţie de comedie cu dramă pe alocuri. 10/10.

Lost. Începe al şaselea – şi ultimul – sezon cât de curând. Serial de acţiune, difuzat şi la noi pe Prima şi pe AXN, e cu nişte oameni care ajung pe o insulă ciudată. Am încercat să-l explic mai demult unui coleg şi când am auzit ce ziceam mi-am dat seama că ăsta trebuie văzut şi abia apoi comentat, pentru neiniţiaţi sună ca dracu’. Aşa că o să scriu un banc scurt: un schelet intră într-un bar şi cere o bere şi-un mop. 9.5/10 (pentru serial); 15/10 (pentru banc).

House MD. Şi ăsta a fost difuzat la un moment dat pe AXN, e despre un doctor care rezolvă tot felu’ de mistere medicale, care mai de care mai încâlcite. Sarcastic şi genial, foarte uşor de descris. 10/10.

Top Gear. Nu ştiu cât de serial e, da’ e pe sezoane şi abia aştept să apară. E o emisiune de maşini despre care am mai vorbit, şi până la proba contrarie, e motivul pentru care s-au inventat britanicii. 100/10.

Dexter. E mişto, cu un tip care ziua e poliţist şi noaptea mai omoară şi el câte un bad guy, că aşa-i mişto. Sadic, rece şi sarcastic. 9.5/10 (doar că de foarte mult timp uit să mă mai uit, da’ am văzut vreo două sezoane).

Prison Break şi Heroes sunt seriale la care am început să mă uit, da’ m-au plictisit pe parcurs atât de rău încât am renunţat. E posibil să reiau Heroes, da’ Prison Break niciodată – nu treceţi de primul sezon, nu merită.

Cum traducem un titlu de film

cinematograf

Întotdeauna m-au stresat la culme traducerile idioate ale filmelor care ajung la noi. Când eram mic, de şcoală generală, în fiecare vineri mă duceam la panoul cu posterele filmelor care rulau săptămâna aia, şi chiar de atunci mă cruceam ce titluri găseau românaşii noştri.

Eu, unul, cred că titlul unui film este îngrozitor de important. De cele mai multe ori, e primul lucru pe care îl auzi despre film, prima impresie. Şi producătorii se chinuie să găsească un titlu cât mai reprezentativ şi care să te facă (pauză de cacofonie) cât mai curios. Cel mai bun exemplu mi se pare Up. Un titlu scurt, succint, simplu, aproape universal, care descrie perfect filmul şi îţi rămâne inevitabil în cap. Cum l-au tradus ai noştri? Deasupra tuturor. I se pare cuiva inteligent? O să-l ţină cineva minte? Uite, arunc şi eu o idee care mi se pare de n ori mai bună decât ce au găsit ăştia. Sus. Nu e mai potrivit? Şi lista continuă, uite câteva titluri ale unor filme recente:

The Proposal, tradus Vrei să te însori cu mine? Din nou, un nume care prinde tradus printr-o frază tâmpită. Sau traducătorul încerca să fie subtil? Ţi-a ieşit măcar?

G-Force, tradus G-Forceconfusedalvatorii planetei. DE CE? De ce lungiţi aiurea şi adăugaţi fraze? Dacă tot asta e moda, de ce nu includeţi în titlu primele 20 de replici, să vedem şi cum e filmu’?

In the Electric Mist, tradus Obsesii din trecut. N-am văzut filmu’, poate omul chiar are obsesii din trecut. Dar mie mi se pare că titlul original încerca să fie misterios, să te facă puţin curios, şi chiar se potriveşte cu tema filmului, cel puţin aşa cum reiese din poster. Titlul românesc? Fleoşc.

Fighting, tradus, şi nu glumesc, Ha! Ne batem! Uite, înainte să zici orice, aici e trailerul, aruncă un ochi. Filmul pare un Fight Club fără partea psihologică, cu accent pe bătăi şi suferinţa tipului. Chestii serioase. Fighting e un nume serios. Ha! Ne batem! ar fi titlul dacă ar fi un film despre cum se ceartă doi iepuri roz pe o bucată de morcov. Nu merge…

The taking of Pelham 123, tradus 1 2 3 s-a furat un tren. Din nou, întâi trailerul. Film serios, al cărui nume tradus te duce cu gândul la un joc tâmpit de copii.

De obicei, când critic ceva, sunt conştient că mă lupt cu morile de vânt. Cine ajunge aici are puţine şanse să schimbe ceva, iar ăia care pot să schimbe nu ajung aici. Cât priveşte subiectul ăsta, totuşi, deja e câştigat. Vorbind despre un film, câţi din voi îi spun numele în engleză, şi câţi în română?

Inglorious Basterds

A intrat în topul celor mai tari 5 filme pe care le-am văzut vreodată. Filmul e absolut genial, de fiecare dată când crezi că ştii ce urmează îţi demonstrează că habar n-ai. Singura fază la care m-am prins în tot filmul a fost atunci când englezul a arătat “3″ aiurea, şi s-au prins nemţii. Şi de obicei mă prind la majoritatea fazelor dintr-un film. A, şi cred că e prima oară când mă uit la un film american şi se vorbeşte în 4 limbi diferite, extrem de fluent.

Filmul rulează. Şi rulează la cinema, dacă nu l-aţi văzut fuga marş şi uitaţi-vă cu prima ocazie!