Apr 8 2011
Un grup de cocalari de mall se plimbau prin elementul lor natural, studiind vitrine. La un moment dat, ea – o piÅ£i desăvârÅŸită, se întoarce către el – un mascul feroce echipat cu lanÅ£ ÅŸi burtă:
- Da’ ce-i aia Sierra Leone?
El îi aruncă ignorantei o privire plină de dispreţ şi o lămureşte:
- Taaci fă, nu ştii că era maneaua aia?
Oct 26 2010
Din câte am văzut, Vodafone e compania cu cea mai mare activitate în social media. Bravo lor, ei au fost ăia care au adus Facebook-u’ pe buzele românilor, de ce să nu profite? Dar uite că ai ÅŸi dezavantaje, ÅŸi dacă ajunge vreun reprezentant PR de la Vodafone pe-aici, poate să Å£ină cont de părerea mea: e bine că încercaÅ£i să dialogaÅ£i cu clienÅ£ii, dar puÅ£ină cenzură nu strică. Un scurt exemplu:
Anunţul Vodafone de pe Facebook. Scurt, la obiect. Peste 30 de comentarii la el. V-aţi gândi că s-a iscat o discuţie între clienţi/potenţiali clienţi. Ce mai, e Maximia acolo. Nţ. Pentru că intră în scenă ăsta:
Mai ştiţi ţăranul din Spania de acum câţiva ani? Acum s-a mutat peste ocean şi e zmeu în marketing, de poate înlocui toata echipa Vodafone. Păzea, joburile voastre sunt în pericol. De aici a urmat o discuţie aiurea, pe un ton aiurea. Şi s-a ales praful de anunţul iniţial.
Bonus: încă o mostră de la băiatu’, în caz că nu v-aÅ£i convins de gradul cocălărimii:
AÅŸadar, băieÅ£ii de la companii, ne sunteÅ£i simpatici, da’ nu ne supărăm să daÅ£i cu cenzura-n proÅŸti. Zău.
Sep 27 2010
Au trecut două zile de la ubercampania naÅ£ională de ecologizare. N-am fost, nu sunt mândru de asta. Nu sunt mândru nici de gherÅ£oii ordinari care au făcut miÅŸto de cei care chiar s-au dus. Sunt, în schimb, mândru de cei care ÅŸi-au dedicat ziua curăţeniei – sâmbătă au fost mai oameni decât mine.
Dar… Păcat că e degeaba. Păcat că pădurile curăţate acum de ei vor fi la fel de pline de gunoaie lăsate în urmă de toÅ£i pârliÅ£ii. Păcat că în oraÅŸe nu s-a făcut curat (poza e făcută azi în Regie, la doi paÅŸi de centrul BucureÅŸtiului. Da, acolo nimeni nu s-a gândit să strângă).
Åži păcat că n-avem o infrastructură decentă. Azi am pierdut 10 minute căutând un tomberon în care să arunc două ambalaje de carton ÅŸi-o sticlă. Atât de uÅŸor ar fi fost să le-arunc pe jos…
Aug 19 2010
De când mă ştiu stau la bloc. Nu d-ăla tip Bucureşti, cu zece etaje şi cinşpe scări, d-ăla normal. Patru etaje, într-un cartier de blocuri asemenea. De când mă ştiu, au fost două constante în blocul nostru: în fiecare zi cineva era în parcare şi-şi repara Dacia (sau chiar maşina) şi în fiecare zi cineva dădea cu bormaşina.
MaÅŸinile s-au modernizat, lumea a renunÅ£at încet-încet la Dacii, iar vecinii pasionaÅ£i de ÅŸurubărit pe sub caroserie s-au mutat sau ÅŸi-au schimbat pasiunea. Acum, deÅŸi parcarea e mai plină ca oricând, nu vezi nici urmă de “mecanic”.
ÃŽn ce priveÅŸte bormaÅŸinile, în schimb… Oricât de tare m-aÅŸ strădui, nu pot să-mi aduc aminte de o perioadă mai lungă de o săptămână (hai două, cu indulgenţă) în care un vecin să nu spargă un perete, să nu dea o gaură, să nu bată niÅŸte cuie sau să facă orice altceva care să-mi zguduie cafeaua-n ceaÅŸcă.
Aşa cum sunt proiectate apartamentele de-aici, în balcon ai acces din bucătărie (doar printr-un geam) şi din sufragerie (printr-o uşă). Apartamentul meu cred că e singurul din bloc unde mai vezi geam la bucătărie, restul vecinilor spărgând peretele ca să facă încă o uşă. Au spart, deci, câte un metru pătrat (minim) din peretele de rezistenţă ca să economisească câte 20 de secunde.
Mă-ntreb, la modul cel mai serios, cât anume mai pot sparge? Ce a mai rămas de găurit? Cât de mult o să mai reziste blocul ăsta dacă-l găurim ca un şvaiţer?
Åži-acum, terminând cu lamentarea, mă gândesc că nu numai vecinii mei sunt aÅŸa. ÃŽn fiecare bloc sunt două-trei familii de oameni normali, restul fiind niÅŸte meÅŸteri de seamă. Åži pân’ la urmă, când găseÅŸti o bormaÅŸină la 50$, cum ai putea să nu-Å£i închipui că eÅŸti mare meÅŸter ÅŸi le poÅ£i pe toate?
Comentarii recente