cocalar

Mar 23 2010

Puya şi planul lui genial

Am avut o revelaţie! Dincolo de toate miştourile, dincolo de muzica proastă… Puya are un plan pe cât de simplu pe atât de genial. Şi asta i-a adus succesu’ la noi. Uite, fragment din ultima lui porcă melodie:

Tu, tu, tu chiar nu vezi
Ca daca-i scoala multa
Chiar nimic nu realizezi.
Tu, tu, tu chiar visezi
Ca daca nu faci banii
E sigur c-o sa somezi.

Din asta toată lumea înţelege ce vrea. Unu’ inteligent, pe care-l duce capu’, poate să-nţeleagă că hartistu’ e de un geniu absolut şi încearcă să schimbe lumea prin ironie şi sarcasm, mai ceva decât Caragiale. O să-l respecte pentru asta şi poate o să-i cumpere albumul. Un cocalar semianalfabet vede videoclipul tipului şi înţelege că ăsta e rostu’ lui în viaţă. El n-a auzit de ironie sau sarcasm, Caragiale a fost, în opinia lui, domnitoru’ Moldovei prin 1700. Aşa că îl divinizează pe Puya şi îi urmează versurile la literă.

Iar dacă asta nu e situaţie win-win, nu ştiu care e.

By Andrei • Balarii • 1 • Tags: ,

Mar 17 2010

Cum se atârnă zorzoane corect

Simplu: se agaţă de oglindă sau parbriz şi se lasă liber. Apoi se repetă procesul până când pe cel puţin un sfert din parbriz vezi numai cruciuliţe, brăduţi şi maimuţoaie.

14032010078

Şi când mă gândesc că pe mine mă deranjează un brăduţ atârnat…

By Andrei • Balarii, Foto • 2 • Tags: , ,

Dec 22 2009

Cocalaru' mic şi-al dracu'

Nu-mi convine deloc faptu’ că aduc iar vorba de cocalari. De parcă nu-mi ajung oamenii care vin aici căutând “descrieri pentru hi5″. Dar totuşi…

Eram zilele astea într-un “pub”, o shaormerie in-door. Cum sunt cel mai norocos, m-am aşezat lângă o gaşcă de cocalari. Fix în spatele scaunului meu era specimenu’ zilei, unu’ mic şi-al dracu’.

Pufăia dintr-o ţigare, tuşea, şi se dădea rotund la prietenii lui care păreau să-l divinizeze. După ce trăgea un fum lăsa ţigara un minut – două şi îşi tot dregea gâtu’. A reuşit să-mi capteze atenţia prin fumu’ trimis înspre mine.

… şi m-am dat jos cu cheia franceză la el. Da bă, la taximetrist! Păi ce era să facă, doar nu se punea cu mine. A luat-o imediat la fugă. Adică a accelerat şi a fugit, că m-a văzut că am scos cheia franceză şi veneam să-i sparg parbrizu’. Ceee bă, pe cine să cheme? Da’ n-avea timp, io eram degeaba acolo?! Da bă şi voiam să-l urmăresc da’ am zis lasă…

Cred că am redat destul de bine discuţia, deşi mă-ndoiesc că în cuvintele lui ar fi încăput atâtea cratime şi semne de punctuaţie. Discuţiile şi poveştile au continuat cât am stat acolo. Când am ieşit, am avut norocu’ să ies odată cu micul vandam. Şi când spun micul, mă refer la cei 1.60 metri la care se înălţa falnic eroul nostru.

S-a urcat în Dacia lui Nova cu logo de Reno, şi dus a fost. De atunci mă bucur că nu l-am supărat, am scăpat la limită de furia şi cheia lui franceză.

By Andrei • Scrise de mine • 0 • Tags: ,

1 2