Nov 5 2010
Lămuriţi-mă şi pe mine
Ce e cu tălpile astea prin Bucureşti? Le-am urmărit de la Romană până la Universitate (pe nişte străduţe ocolitoare, nu direct) şi continuau spre Cişmigiu. Unde dracului duc până la urmă?
bucuresti
Jul 29 2010
WiFi moca?
McDonald’s-u’ a fost printre primele locaÅ£ii cu net moca de pe la noi, chiar prima unde am văzut termenul de Free WiFi stând mândru în geam. Mi s-a părut de-atunci o idee genială, da’ e departe de asta. ÃŽn Gara de Nord, de exemplu, probabil cel mai mare ÅŸi mai vizitat magazin din reÅ£ea, d-abia dacă prinzi semnal. Åži, mai mult, trebuie să stai să-Å£i faci cont.
După cum văd eu lucrurile, trăim în era simplităţii. Cel puÅ£in pentru mine asta e valabil. Nu-mi fac cont unde nu sunt obligat, nu-mi dau datele unde chiar peste tot ÅŸi nu folosesc servicii complicate. Iar ăştia se complică – lumea nu vine cu cortu’ să stea după colÅ£ ÅŸi le fure lor net. Nu, oamenii poate au nevoie de o informaÅ£ie rapidă de pe net în timp ce bagă un hamburger, pe fugă.
Iar McD sunt un exemplu rapid. ÃŽn orice locaÅ£ie publică ce se respectă am văzut zeci de reÅ£ele wireless, publice, toate cu parolă. Păi, stai puÅ£in frate, ori mă ajuÅ£i ori ce facem? Cea mai tare fază a fost într-o cafenea (Costa Coffee, se chinuie ei să imite Starbucks), unde le-am cerut parola ÅŸi nu mergea. Zeci de versiuni încercate mai târziu vine ÅŸi răspunsul, sec: s-o fi schimbat. Păi, mă-ta, dă semnu’ jos, poate doar ăsta era motivu’ pentru care am venit aici să dau 150 de mii pe-o cafea ÅŸi-o apă.
Jul 25 2010
De ce iubim metroul uÅŸor
AÅ£i putea să vă întrebaÅ£i de ce îi zic “metrou uÅŸor” ÅŸi nu “tramvai cu ÅŸine d-alea separate de drum în care rămân ÅŸmecherii blocaÅ£i când încearcă să depăşească toată coloana ca niÅŸte ţărani“. AÅŸ putea să vă ÅŸi răspund.
May 3 2010
Diferenţe între Bucureşti şi provincie
- ÃŽ
n provincie, la fel ca ÅŸi în toate celelalte colÅ£uri ale lumii, timpul se măsoară în secunde, minute, săptămâni sau ani. ÃŽn BucureÅŸti, timpul se măsoară în semafoare. Un bucureÅŸtean care se apropie de o intersecÅ£ie calculează timpul după numărul de semafoare până trece de cealaltă parte. - Peste tot în Å£ară lumea măsoară distanÅ£ele în metri ÅŸi multipli de-ai săi. ÃŽntreabă în Cluj un localnic despre o destinaÅ£ie ÅŸi vei auzi “mergi două sute de metri, faci stânga ÅŸi după 50 de metri ai ajuns“. ÃŽn BucureÅŸti metrii sunt irelevanÅ£i, poÅ£i să-i uiÅ£i. Aici distanÅ£ele se parcurg în staÅ£ii de tramvai! Mi-a fost dat de zeci de ori să aud “mergi două staÅ£ii de tramvai, ÅŸi de-acolo…“. Ce e derutant e că, din câte ÅŸtiu, staÅ£iile de tramvai au ba 50 de metri, ba un kilometru.
- Noi, în Å£ară, învăţăm în ÅŸcoală geografie. Nu ajungem mari geologi, da’ avem habar de localităţi ÅŸi zone. BucureÅŸtenii împart România în două zone (BucureÅŸti ÅŸi provincie) ÅŸi în trei forme geografice posibile (capitală, munte ÅŸi mare).
- Un provincial ÅŸtie pe ce lume se află. Dacă-l întrebi de cea mai lăturarnică stradă din oraÅŸul lui, ÅŸtie cel puÅ£in trei moduri prin care să ajungă acolo. Un bucureÅŸtean ÅŸtie să ajungă acasă, la muncă, în pub ÅŸi la metrou. Mi-a fost dat să întreb de o stradă, în capitală ÅŸi să aud de la tipul respectiv “frate, stau de 25 de ani în blocu’ ăsta ÅŸi n-am auzit de aÅŸa ceva“. Strada se dovedea a fi la 50 de metri de blocul tipului. Exemplele pot continua.
- Ca să vizitezi un oraş din ţară şi să simţi cum se trăieşte acolo, du-te într-un parc şi uită-te la localnici, vizitează un muzeu sau celelalte atracţii ale oraşului. Ca să vizitezi Bucureştiul şi să simţi cum se trăieşte acolo, mergi cu taxiul şi plăteşte de 10 ori preţul corect, plimbă-te seara prin Ferentari şi ieşi de-acolo întreg şi stai blocat în trafic pe Iuliu Maniu şi înjură-te cu şoferii.
Apr 8 2010
Dragă piţi,
Ne-am intersectat pentru câteva zeci de secunde, dar mie mi-a părut o eternitate. Tu erai tipa trecută bine de 30 de ani, îmbrăcată office – colecÅ£ia paraÅŸuta 2010, care trecea galeÅŸ strada pe la trecerea de pietoni, pe roÅŸu. Eu eram bezmeticul care încurcase drumul de două ori ÅŸi încă nu ÅŸtia dacă iese din oraÅŸ sau mai rău se-afundă.
Te-ai apucat să treci pe roşu, ţi-ai pus ochelarii de cal imaginari şi părea că nu te afectează nimic din ecosistemul oraşului. Mergeai agale, mai ceva ca pe plajă, când e nisipul fierbinte. Când mi-ai sărit în faţă te-ai uitat doar cu coada ochiului, ca să fii sigură că nu cazi de pe tocurile kilometrice direct la mine pe radiator.
După mers, aÅŸ zice că n-ai mai purtat tocuri. După faţă, aÅŸ zice că eÅŸti mutată de curând la oraÅŸ, trecută printr-o metamorfoză totală – devenind din Mar’lena (fata aia înceată de pe uliţă), o mândreÅ£e de Mary, neapărat cu igrec, secretară la o firmă cu paiÅŸpe angajaÅ£i, dintre care jumate-Å£i sunt amanÅ£i. Odată cu mutarea la oraÅŸ ai prins încredere în tine, iar asta-Å£i permite să mergi înfipt, apăsat, ca o Å£oapă.
Douăzeci de secunde mai târziu, tu încă traversai, împleticindu-te pe piatra cubică mai ceva ca un copil care-nvaţă să meargă. Te-am claxonat, nervos, că ţineam intersecţia în loc. Tu te-ai uitat din nou la mine cu coada ochiului şi mi-ai aruncat un zâmbet ştrengăresc, punându-mă imediat în categoria ălora care suspină şi salivează în urma ta.
Eşti o toantă.
Cu drag,
Tipul pe care l-ai enervat azi (ăla de lângă gura de metrou, că oi fi enervat pe mai mulţi azi).
Comentarii recente