Plictiseală la muncă

Te-ai întrebat vreodată de ce sunt unele vânzătoare sictirite şi parcă vor să dispari mai repede? Gândeşte-te că, în timpul în care te ajută pe tine, le poate muri un tractor, sau le poate rămâne o gâscă fără benzină, sau ce se mai întâmplă pe Farmville zilele astea…

Click pe poză să se facă mare, apoi click pe comentarii să-mi explici cum să nu fac poze mişcate.

Magazinele mici – o alternativă bună

Săptămânile trecute m-am foit tot – era vorba să-mi iau un laptop nou, aşa că a început căutarea. Iniţial mă axasem pe un Sony Vaio şi un Toshiba, dar după ce am umblat pe ele am văzut că erau făcute dintr-un plastic urâţel. Long story short, m-am îndreptat către un Dell, mai ieftin, mai performant, construit mai ţapăn (metal, nu e unibody dar se-apropie) – foarte bună alegere.

Tot căutând prin magazine online, am ajuns la IT Arena. N-am mai auzit de el până acum, deşi se zice că-s pe piaţă de ani buni. Am găsit acolo laptopul cu 500 de mii mai ieftin decât prin alte părţi, ba chiar şi cu o configuraţie mai bună. Deşi mi-ar fi plăcut să încerc jucăria înainte s-o cumpăr, m-am rezumat la căutări pe youtube (că deh, nu au showroom) şi am plasat o comandă puţin după ora 12. Aflasem deja, prin telefon, că e în stocul furnizorului, într-un depozit undeva spre Piteşti, şi că ar ajunge în aceeaşi zi doar dacă comanda e dată până în ora 11. Ei bine, la ora 2 eram sunat că mi-a ajuns drăcia. Rapid, fain. La 3 jumate eram deja acasă şi-l desfăceam să-l bibilesc.

Le-am promis doamnelor de la magazin că o să-l recomand şi prietenilor. M-am gândit mai bine, şi vi-l recomand vouă, că merită. Deci ITArena, da?

PS: după fix o săptămână am intrat din nou pe pagina cu laptopul, şi culmea – i-a scăzut preţul cu un milion. Nu ştiu dacă să mă oftic sau nu.

Sierra Leone

Un grup de cocalari de mall se plimbau prin elementul lor natural, studiind vitrine. La un moment dat, ea – o piţi desăvârşită, se întoarce către el – un mascul feroce echipat cu lanţ şi burtă:

- Da’ ce-i aia Sierra Leone?

El îi aruncă ignorantei o privire plină de dispreţ şi o lămureşte:

- Taaci fă, nu ştii că era maneaua aia?

Taximetrie, 2011

Săptămâna asta mi-a fost dat să merg cu un taxi. N-o să lungesc foarte mult povestea, ideea de bază e că omul se uita la un film în timp ce conducea. Pe toată durata cursei, în timp ce tăia dungi continue, se băga d-amboulea în faţa oamenilor şi forţa semafoare galbene, omul era împărţit între volan şi film. Recunosc, vina mea că nu i-am zis nimic.

Nu se vede tare bine din imagine, dar unde am încercuit era drăcia, conectată la sistemul audio al maşinii.

Trei oameni ajung la poarta raiului

Cum se întâmplă de obicei, ei sunt: un italian, un neamţ şi un român. Se duc pe rând în faţa sfântului Petru. Pentru a asigura intrarea în rai, trebuie să povestească felul în care au murit. Primul – italianul:

- Păi eu… Eu mi-am luat un Ferrari de 500.000$, am mers cu 300 la oră şi m-am înfipt într-un copac.

Evident, trece. Următorul – neamţul:

- Eu mi-am cumpărat un McLaren F1, am mers cu 350 pe Autobahn, am intrat în parapet şi s-a răsturnat maşina de 5 ori. N-am scăpat…

Trece şi el. Ultimul – românul:

- Eu… Eu mi-am luat un BMW X5… şi-am murit de foame.