Păzea, te urmăreşte telefonul

Mare tam-tam s-a făcut în ultimile săptămâni pe baza faptului că iPhone (şi androizii, din câte am înţeles) înregistrează locaţiile pe unde te-ai umblat. Trecem peste faptul că incapabilii de prin mass-media au făcut din asta noua gripă porcină, şi ne abţinem să facem alte comentarii.

Vreţi să vedeţi ce mi-a înregistrat mie telefonul? Hai, că mă-ndur şi vă arăt o parte.

Aşa arată în Bucureşti. M-am dat de gol, nu-i aşa? Acum oricine poate să afle că… am fost în Bucureşti. Trecem peste faptul că sunt zone foarte active unde nici n-am umblat, iar în apropiere de casă zici că nici n-am trecut. Trecem şi peste faptul că îmi apar buline prin Buzău, Brăila şi alte oraşe unde n-am fost în viaţa mea. Şi întreb: cum vă puteţi folosi de asta? E chiar aşa dezastruos? Poate-mi scapă mie gravitatea situaţiei, sau poate nu mă ştiu cu musca pe căciulă şi de-aia nu mă deranjează, dar e chiar aşa subiect de speriat?

Azi îl cunoaştem pe Vali

Vali este şofer de TIR şi este mare iubitor de animale.

Avem, deci, talente

Felicitări băiatului care a transformat “Românii au talent” în “Dansez pentru tine”, şi mulţumim că ne-a adus aminte că degeaba ai talent, dacă n-ai vreo rudă moartă să storci nişte lacrimi eşti degeaba. Uite o mostră din ce ne aşteaptă de la băiatul ăsta:

Pentru că da, el, Lil Shean (lilâl şon pe româneşte), e noul Puya. Ce-i drept, cu mult mai mult talent, versuri mult mai bune, dar linie melodică identică.

Uite şi numărul meu favorit din toată emisiunea (în afară de Balance, puştiul cu beatbox şi barman):

Mno, tot e bine că n-a câştigat băiatul-soprană.

Sărbători fericite!

Cu ocazia prilejului, vreau să urez celor câţiva cititori fideli un Paşte fericit. Şi celor mai puţin fideli la fel, că-s băiat bun. Hai, fie ca lumina sfântă!

Ce ne mai ucide pe ecrane

Uitaţi-vă la trailerul ăsta:

Acum, mâna sus cui i se mai pare că ăsta e cel mai imbecil subiect de film de anul ăsta. Gata, a trecut frica de 2012, a trecut panica cu terorişti, extratereştri şi criminali în serie. Mai nou, ne omoară un grup de maimuţe – şi nu e un plot inteligent, ca-n 28 days later, când maimuţele nu făceau decât să înceapă o epidemie a unui virus ucigaş. Nu, astea ne omoară de ciudă şi mânie. Pentru că, nu-i aşa, imediat ce maimuţele încep să gândească, devin experte în absolut orice şi trebuie să ne radă de pe faţa pământului.

Să recapitulăm, deci: un grup de maimuţe (să zicem, de dragul exagerării, 200) ne va distruge. Pe noi, 7 miliarde de oameni, care ucidem tot ce mişcă de vreo 10 mii de ani încoace. Ăsta e un subiect de film horror. Clar?