Blogging în stil "Hi5"

Pe când unii au talent, alţii se străduiesc să scoată chestii cât mai interesante, iată cum se face blogging de succes la noi:

Două chestii despre poker

Ştiu că nu toţi cititorii mei sunt pasionaţi de poker, dar am postul ăsta programat de ceva vreme, e timpul să-l dau pe post:

  • Pokerul nu e joc de noroc. Dacă ai de gând să crezi asta, fă bine şi nu te apuca de poker. Dacă ai impresia că e joc de noroc şi nu vrei să auzi o vorbă de el – foarte bine! E părerea ta, lumea ţi-o respectă şi n-ai nimic de pierdut. Dar dacă ai impresia că tu te-ai născut cu toată bafta de pe lume şi crezi că pokerul e acolo, lângă barbut, ţine minte asta: nu juca. Nici măcar să nu te apropii de o masă de poker. Pentru că, credeţi-mă, jocul e departe de a fi decis de noroc, iar dacă tu ai mentalitatea asta n-o să ajungi bine. Zic asta pentru că, de curând, m-am jucat cu mai mulţi care trăiau cu impresia că se joacă război. Ba mai mult, că ăia care stau şi studiază şi au strategii îşi pierd timpul. Fraţilor, nu faceţi greşeala asta.
  • Că tot vorbim de strategii şi studiat, una din cele mai bune metode de a învăţa e să te bagi într-o comunitate pasionată de poker. Amicul Timur mi-a arătat, de curând, o astfel de comunitate (pe care o şi moderează). SetUnderSet nu s-a deschis de mult, dar are în spate oameni foarte buni. Dacă vrei să-ţi faci o idee despre joc, ăsta ţi-e locul.

Cultul bormaşinii

De când mă ştiu stau la bloc. Nu d-ăla tip Bucureşti, cu zece etaje şi cinşpe scări, d-ăla normal. Patru etaje, într-un cartier de blocuri asemenea. De când mă ştiu, au fost două constante în blocul nostru: în fiecare zi cineva era în parcare şi-şi repara Dacia (sau chiar maşina) şi în fiecare zi cineva dădea cu bormaşina.

Maşinile s-au modernizat, lumea a renunţat încet-încet la Dacii, iar vecinii pasionaţi de şurubărit pe sub caroserie s-au mutat sau şi-au schimbat pasiunea. Acum, deşi parcarea e mai plină ca oricând, nu vezi nici urmă de “mecanic”.

În ce priveşte bormaşinile, în schimb… Oricât de tare m-aş strădui, nu pot să-mi aduc aminte de o perioadă mai lungă de o săptămână (hai două, cu indulgenţă) în care un vecin să nu spargă un perete, să nu dea o gaură, să nu bată nişte cuie sau să facă orice altceva care să-mi zguduie cafeaua-n ceaşcă.

Aşa cum sunt proiectate apartamentele de-aici, în balcon ai acces din bucătărie (doar printr-un geam) şi din sufragerie (printr-o uşă). Apartamentul meu cred că e singurul din bloc unde mai vezi geam la bucătărie, restul vecinilor spărgând peretele ca să facă încă o uşă. Au spart, deci, câte un metru pătrat (minim) din peretele de rezistenţă ca să economisească câte 20 de secunde.

Mă-ntreb, la modul cel mai serios, cât anume mai pot sparge? Ce a mai rămas de găurit? Cât de mult o să mai reziste blocul ăsta dacă-l găurim ca un şvaiţer?

Şi-acum, terminând cu lamentarea, mă gândesc că nu numai vecinii mei sunt aşa. În fiecare bloc sunt două-trei familii de oameni normali, restul fiind nişte meşteri de seamă. Şi pân’ la urmă, când găseşti o bormaşină la 50$, cum ai putea să nu-ţi închipui că eşti mare meşter şi le poţi pe toate?

O campanie care merită

Nu-s ăla să promoveze campanii, dar asta chiar merită. Poate aţi văzut panouri prin Bucureşti, e vorba de campania “În Plata Domnului“. Pe scurt, iniţiatorii zic:

In Romania, in ultimii 15 ani, s-a inaugurat cate o biserica noua la fiecare doua zile; nota de plata fiind achitata, intr-o masura semnificativa, de bugetul de stat sau de catre bugetele locale. In Romania, in aceeasi perioada, din cauza unui buget insuficient alocat Ministerului Educatiei, s-au desfiintat peste 21.000 de unitati de invatamant, echivalent cu disparitia a patru scoli in fiecare zi a fiecarui an!

Şi, la fel de pe scurt, iniţiatorii vor:

  • stopa finantarea cultelor religioase de la bugetul de stat sau din bugetele locale, cu exceptia unor proiecte cu caracter umanitar, clare si bine-definite
  • obliga regiile autonome si companiile cu capital majoritar de stat sa faca publice destinatarii si sumele sponsorizarilor, inclusiv cele efectuate in beneficiul cultelor religioase, pentru a se asigura transparenta procesului
  • include toate activitatile financiare efectuate de culte in categoria celor impozabile
  • obliga toate cultele religioase care primesc finantare din partea autoritatilor centrale sau locale ale statului, a regiilor autonome si a companiile cu capital majoritar de stat sa publice anual rapoarte financiare detaliate prin care sa justifice modalitatea de cheltuire a banilor

Ce înseamnă toate astea? Că încercăm să scăpăm de popi corupţi. N-o să-i mai vedem cu maşini de lux luate din donaţii, n-o să mai vedem popi care mor de foame doar pentru că au ghinionul să fie printr-un sat sărac din fundul Moldovei. Sau, cel puţin, încercăm. Eu zic că merită să aruncaţi un ochi aici şi să vă daţi cu subsemnatul virtual.

La plimbare

Ce e în neregulă cu poza asta? Eu zic că e capacul de la benzină (în dreapta). Băieţii au mers aşa vreo câţiva kilometri, după care s-au oprit la un semafor (pe verde), s-a dat un tip jos, l-a închis şi au plecat (pe roşu).