Aug 19 2010
Blogging în stil "Hi5"
Pe când unii au talent, alţii se străduiesc să scoată chestii cât mai interesante, iată cum se face blogging de succes la noi:
Aug 19 2010
Ştiu că nu toţi cititorii mei sunt pasionaţi de poker, dar am postul ăsta programat de ceva vreme, e timpul să-l dau pe post:
Aug 19 2010
De când mă ştiu stau la bloc. Nu d-ăla tip Bucureşti, cu zece etaje şi cinşpe scări, d-ăla normal. Patru etaje, într-un cartier de blocuri asemenea. De când mă ştiu, au fost două constante în blocul nostru: în fiecare zi cineva era în parcare şi-şi repara Dacia (sau chiar maşina) şi în fiecare zi cineva dădea cu bormaşina.
Maşinile s-au modernizat, lumea a renunţat încet-încet la Dacii, iar vecinii pasionaţi de şurubărit pe sub caroserie s-au mutat sau şi-au schimbat pasiunea. Acum, deşi parcarea e mai plină ca oricând, nu vezi nici urmă de “mecanic”.
În ce priveşte bormaşinile, în schimb… Oricât de tare m-aş strădui, nu pot să-mi aduc aminte de o perioadă mai lungă de o săptămână (hai două, cu indulgenţă) în care un vecin să nu spargă un perete, să nu dea o gaură, să nu bată nişte cuie sau să facă orice altceva care să-mi zguduie cafeaua-n ceaşcă.
Aşa cum sunt proiectate apartamentele de-aici, în balcon ai acces din bucătărie (doar printr-un geam) şi din sufragerie (printr-o uşă). Apartamentul meu cred că e singurul din bloc unde mai vezi geam la bucătărie, restul vecinilor spărgând peretele ca să facă încă o uşă. Au spart, deci, câte un metru pătrat (minim) din peretele de rezistenţă ca să economisească câte 20 de secunde.
Mă-ntreb, la modul cel mai serios, cât anume mai pot sparge? Ce a mai rămas de găurit? Cât de mult o să mai reziste blocul ăsta dacă-l găurim ca un şvaiţer?
Şi-acum, terminând cu lamentarea, mă gândesc că nu numai vecinii mei sunt aşa. În fiecare bloc sunt două-trei familii de oameni normali, restul fiind nişte meşteri de seamă. Şi pân’ la urmă, când găseşti o bormaşină la 50$, cum ai putea să nu-ţi închipui că eşti mare meşter şi le poţi pe toate?
Aug 17 2010
Nu-s ăla să promoveze campanii, dar asta chiar merită. Poate aţi văzut panouri prin Bucureşti, e vorba de campania “În Plata Domnului“. Pe scurt, iniţiatorii zic:
In Romania, in ultimii 15 ani, s-a inaugurat cate o biserica noua la fiecare doua zile; nota de plata fiind achitata, intr-o masura semnificativa, de bugetul de stat sau de catre bugetele locale. In Romania, in aceeasi perioada, din cauza unui buget insuficient alocat Ministerului Educatiei, s-au desfiintat peste 21.000 de unitati de invatamant, echivalent cu disparitia a patru scoli in fiecare zi a fiecarui an!
Şi, la fel de pe scurt, iniţiatorii vor:
- stopa finantarea cultelor religioase de la bugetul de stat sau din bugetele locale, cu exceptia unor proiecte cu caracter umanitar, clare si bine-definite
- obliga regiile autonome si companiile cu capital majoritar de stat sa faca publice destinatarii si sumele sponsorizarilor, inclusiv cele efectuate in beneficiul cultelor religioase, pentru a se asigura transparenta procesului
- include toate activitatile financiare efectuate de culte in categoria celor impozabile
- obliga toate cultele religioase care primesc finantare din partea autoritatilor centrale sau locale ale statului, a regiilor autonome si a companiile cu capital majoritar de stat sa publice anual rapoarte financiare detaliate prin care sa justifice modalitatea de cheltuire a banilor
Ce înseamnă toate astea? Că încercăm să scăpăm de popi corupţi. N-o să-i mai vedem cu maşini de lux luate din donaţii, n-o să mai vedem popi care mor de foame doar pentru că au ghinionul să fie printr-un sat sărac din fundul Moldovei. Sau, cel puţin, încercăm. Eu zic că merită să aruncaţi un ochi aici şi să vă daţi cu subsemnatul virtual.
By Andrei • General • 12 • Tags: biserica, campanii, romania
Aug 17 2010
Ce e în neregulă cu poza asta? Eu zic că e capacul de la benzină (în dreapta). Băieţii au mers aşa vreo câţiva kilometri, după care s-au oprit la un semafor (pe verde), s-a dat un tip jos, l-a închis şi au plecat (pe roşu).
Comentarii recente