Nov 23 2011
“Atenţie scări”
Lămuriţi-mă şi pe mine, semnul e ironic, sau e citat din vreun ilustru necunoscut?
Nov 18 2011
De ce Windows 7?
De când am calculator am fost cu un pas în urmă. Când am primit primul calculator, acum mai bine de 11 ani (că tot am intrat în febra cu 11/11/11), rula Windows ’98. Şi a tot rulat ’98 până prin 2005, când am trecut, în sfârşit, … la Windows 2000. XP-ul a venit abia prin 2006-2007, şi m-am ţinut de el cu încăpăţânare până acum vrei doi ani, când am trecut pe primul laptop.
Atunci am făcut prima oară cunoştinţă cu Windows 7. M-am temut că o să-mi mănânce din resurse în aşa hal încât o să mai apuc să rulez nici măcar un amărât de browser, dar spre surprinderea mea n-am avut probleme, chit că laptopul nu era din cele mai performante. Mi-a plăcut că totul funcţiona (aşa cum remarcam şi la momentul respectiv). Nu trebuia să mă mai chinui cu drivere, cu probleme, cu fixuri, tutoriale, blablauri. Totul funcţionează aşa cum a fost proiectat. Troubleshooting? Da, nene, îţi rezolvă problema imediat. Bagi un dispozitiv nou în calculator? Funcţionează imediat.
În afară de faptul că e, zic eu, cea mai prietenoasă versiune de Windows, îmi place că arată bine. Interfaţa Windows s-a îmbunătăţit mult de la XP încoace şi acum a ajuns să concureze cu Mac OS. De fapt, când mi-am luat laptopul aş fi trecut pe Mac fără discuţii dacă nu exista Windows 7 – pur şi simplu găseşti acelaşi comfort şi stil şi pe Windows.
Alt lucru care îmi place este uşurinţa cu care îţi poţi personaliza calculatorul. Nu sunt multe lucruri pe care nu le poţi face, iar asta e un alt punct în plus pe care W7 îl câştigă în faţa Mac OS. Exemplul perfect stă pe desktopul meu – acum câteva luni mă săturasem de icoanele standard de pe desktop, aşa că am instalat Rainmeter, un program foarte tare prin care îţi poţi customiza până în cele mai mici detalii desktopul. Eu am mers pe minimalism, aşa că acum desktopul meu arată aşa:
Fără porcărele, doar ce folosesc şi îmi trebuie.
Închei cu cel mai important aspect care îmi place la Windows 7: siguranţa. De când îl am nu am avut absolut nicio problemă cu viruşi, ecrane albastre sau alte porcării. Motivul, aşa cum l-am mai auzit şi pe la alţii: “cel mai bun antivirus e licenţa originală”. Bine, şi Microsoft Security Essentials ajută.
Cam astea sunt motivele pentru care îmi place sistemul meu de operare. Şi oricât de fan iPhone aş fi, n-o să trec din barca Windows prea curând.
N-aş fi băgat postul ăsta acum, dar m-am gândit să particip la concursul lui Radu, mai ales că tema este fix pe gustul meu. Dacă nu câştig, n-are nimic, nu-mi retrag nicio vorbă.
Nov 16 2011
Un laptop, un webcam, nişte clienţi
Acum ceva vreme am găsit printr-un Altex un Macbook – pe vremea aia încă umblam după un laptop, aşa că m-am apucat să-l butonez. Am găsit nişte poze pe el, se pare că nu eram primul care îl butonase. Acum, ca să fiu sincer, şi eu m-am strâmbat în webcam când am dat prima oară de aşa ceva, dar n-am făcut-o pe un PC public, poate vine un nebun şi ia pozele, de mă trezesc pe internet.
Oricum, haioase poze, haioşi românii. Că nu-i viaţa numai gri.
Nov 14 2011
La pescuit
Sâmbătă noapte, să fi fost ora 1. Oraşul e absolut pustiu, dar cu toate astea patrulele de poliţie sunt la tot pasul. Fix în faţa primăriei un echipaj e tras pe dreapta, iar cei doi poliţişti mă ochesc de departe. Trag pe dreapta, las geamul jos, lăsând cele -5 grade să intre peste cele 22 din maşină.
- Bunăseara, plutonierstandelasecţiaunudepoliţie, actelelacontrolvărog.
Vorbeşte în stilul caracteristic, sictirit al poliţistului de la rutieră. Nu vrea să-ţi zică nimic, n-are de ce să-ţi dea socoteală, dar e obligat. Trebuie să pară respectuos şi asta îl doare. Scot portofelul şi mă apuc să scot actele, fiecare din buzunarul lui. Găsesc repede permisul şi i-l dau omului, după care mă chinui să scot talonul, fără să-l rup, din buzunarul mult prea fix în care e înghesuit. Deşi toată treaba durează 5-10 secunde, omul simte că ceva nu e în regulă. Vocea îi devine cristalin de clară şi ochii i se măresc:
- Cum, nu aveţi actele la dumneavoastră?!
Ba da, îl asigur. Am scos şi talonul şi i l-am dat şi se vede cum omul s-a umplut din nou de sictir. Nu am trecut prin controale decât de trei-patru ori în trei ani, ultima oară prin februarie, aşa că nu ştiu ce-i mai trebuie. Şi-l întreb. Faţa i se luminează din nou:
- Nu aveţi asigurare?!
A, asigurarea! Aia e mai la îndemână. Scot repede hârtiile şi i le pasez, iar el deja scoate un hmpf stresat. Mai găsesc o hârtie:
- De rovinietă aveţi nevoie?
Se opreşte din citit documente şi mă priveşte cu dezgust:
- Mnu. Mulţumescosearăbună.
Deja vrea să scape de mine. N-a dat nimic prin staţie, abia dacă a aruncat o privire pe toate actele. La fel cum eram eu sigur că o să fiu oprit, el era sigur că mă prinde cu ceva. Îi convine noaptea – nu are de alergat, nu trebuie să stea cu ochii în patru după fiecare mişcare în trafic, şi totuşi îi pică şi lui ceva. Eu n-am făcut decât să-i stric socotelile. Nici nu apuc să închid geamul, că un Logan e deja oprit în spatele meu, iar omul nostru se îndreaptă sprinten către el. Oare ăsta muşcă?
Poza de aici.
Comentarii recente