Aug 24 2009

Un an jumate

Azi împlinesc fix un an jumate de când am permis auto. Poate nu v-aţi dat seama încă, nu ştiu cât de mult reiese din ce am scris aici, dar condusul e una din cele mai mari pasiuni ale mele. Am visat la asta de când aveam 15-16 ani – să am carnet, maşină cu sistem audio puternic pe ea. Până acum am 2 din 3, îmi mai trebuie un sistem audio – deşi nici porcărioarele de boxe pe care le am acum nu sunt prea rele, merg de ascultat muzică la maxim. Un mic bilanţ provizoriu…

Un pic de statistică:

  • - aproape 15.000 km făcuţi din octombrie până acum.
  • - 0 amenzi (Asta nu se pune, e anulată)
  • - 0 accidente / incidente
  • - 7-8 maşini conduse. 70 – 150 CP.
  • - prea mulţi bani băgaţi în benzină

Ce mi-a plăcut cel mai mult:

  • - am mers pe munte, pe valea Prahovei. Cele mai frumoase drumuri, cu serpentine, văi, munte… Simţi că eşti şofer.
  • - de 1 mai am mers la mare pe autostradă. Pentru prima oară pe autostradă, m-am înfipt. E frumos la 200km/h, dar de-atunci n-am mai făcut-o. Nu recomand decât dacă e autostradă, e foarte pustie, şi te ştii stăpân pe tine şi maşină.
  • - prima oară când am ieşit cu maşina singur în oraş. Ora 2, oraşul absolut pustiu, conduci de plăcere.
  • - când conduc după mult timp de stat pe bară. Mişto senzaţia.
  • - când nu conduc mult timp (cum a fost la mare); e mişto să bagi 2-3 beri/zi. Altfel nu, sunt total împotriva condusului băut. Dar asta într-un număr viitor.

Ce nu mi-a plăcut:

  • - traficul de Bucureşti la ore de vârf.
  • - retardaţii care mă calcă pe coadă în trafic.
  • - traficul din Constanţa. Constănţenii conduc infect.
  • - toată lumea merge pe banda a doua. Şi dacă încerc să-i depăşesc pe dreapta, stau cu frică – sigur se găsesc idioţi care să nu se uite în dreapta cand schimbă benzile.
  • - că am avut o groază de ghinioane cu maşina. Nu neaparat defecţiuni. Voi reveni la asta cu siguranţă.

Ştiu, ştiu, la mai mare… Mersi anticipat :) )

By Andrei • General • 0 • Tags: ,

Aug 22 2009

De ce nu-mi place poliţia

N-am avut multe de-a face cu politia Română, până acum câteva luni. Mă întorceam într-o noapte de la mare, când un puţ stimat domn ofiţer m-a tras pe dreapta şi a început să-mi caute motive. A găsit, până la urmă, un motiv care i s-a părut imbatabil – nu aveam la mine autorizaţia pentru foliile de pe geamuri şi lunetă.

Degeaba i-am explicat că alea nu sunt puse de mine, că există autorizaţia în cartea maşinii, şi aia sub nicio formă nu se ţine în maşină. Degeaba am urlat la el o juma’ de oră şi i-am arătat omologarea tipărită pe geamuri. Mi-a luat mândru talonul, şi două săptămâni mai târziu m-am trezit cu procesul verbal acasă.

A, şi o amendă de 5 milioane.

Şi dacă tot am început să fac ce n-am făcut vreodată, mi-am zis să calc şi prin tribunale. În ziua procesului eram la tribunal. La 9 dimineaţa. Transpirat, pe o căldură sufocantă, cum numai în instituţii publice pe la noi vezi, m-am trezit pe holu’ plin de avocaţi, pârâţi, pârâcioşi – şi un tip în cătuşe. Mă uit pe panou, eram cu dosarul 76 din 90. Vorbesc cu un avocat, care-mi zice că e posibil să ajungă la mine pe la 12-1. La ora 1 eram înapoi. Era la dosaru’ 30. Pierd timpul, vorbesc cu alt avocat care-mi mai dă nişte sfaturi, şi plec. La 4 eram iar înapoi. Dosaru’ 45. Plec iar, la 5 mă întorc cu câteva cursuri – a doua zi aveam examen, şi mă tot duceam să învăţ – ca să văd tribunalul închis.

Două zile mai târziu văd pe net verdictul. Acum câteva zile primesc scrisoarea de mai jos prin poştă. Morala? Oricând ai o problemă de gen şi crezi că eşti neîndreptăţit – merită să-ţi ceri drepturile.

Poza1 poza2

E că am 1-0?

P.S.: Ce m-a enervat la poliţistu’ care mi-a făcut-o a fost când l-am întrebat “şi acum ce trebuie să fac?” şi el îmi răspunde “A, păi te duci şi dai şi tu o şpagă la băieţii care montează folii”. Şi când îi ziceam să scrie şi asta în procesu’ verbal, încerca să-mi întoarcă spatele. Deh…

P.P.S: Pe tip îl cheamă ELVIS Dorinel.

By Andrei • General • 1 • Tags: ,

Aug 20 2009

O lună

Azi se împlineşte o lună de când am lansat site-ul (blogul) ăsta. Nu prea am cu ce să mă laud, dar văd că am un grup foarte restrâns de vizitatori care mă citesc, dar mă citesc pe mine, nu vin din greşeală de pe Google. Aşa că, în stilul unuia care tocmai a câştigat Oscaru’ (sau Zmeura de aur whistling) vreau să mulţumesc:

- lui Vlad, cred că e cel mai fidel vizitator şi comentator, noroc cu el – are cine să stea cu ochii pe mine; şi n-am uitat ce am promis, o să încerc să trag de mine să scriu mai mult pe SoftSquare.

- celor 28 de subscriberi pe care pluginul de statistică mă minte că îi am; Feedburner îmi zice că ar fi 2.

- lui Eth şi Dan, pentru că de fiecare dată când am avut o problemă care mă depăşea, n-au pomenit-o pe mama; şi pentru că sunt nişte uberzei ai CSS-ului.

Şi prietenei mele. Chit că nu citeşte prea des ce scriu aici, şi tocmai pentru asta. Că mă lasă să mă desfăşor, da’ nu mă lasă să-mi pierd toată ziua la calculator :D .

În final, ce vreau să vă rog: dacă mă citeşti, dacă ai ajuns aici din greşeală, sau dacă ai ceva să-mi zici, lasă un comentariu aici, e o statistică mai bună decât orice plugin.

By Andrei • General • 7 • Tags: ,

Aug 19 2009

First posts

În general, când intru pe un blog şi îmi place, mă apuc şi răsfoiesc arhiva. Cel mai mult îmi place să citesc primul post de pe blog, apoi urmatoarele 2-3, ca să fac o paralelă, să văd cum a evoluat persoana respectivă, de la ce a plecat.

Din câte am văzut, în privinţa asta bloggerii se încadrează, în mare, în aceleaşi tipare. Salută scurt, îşi anunţă intenţiile pentru blog, vorbesc cu blogu’, cu ei înşişi, mulţi rămân în tema “Hello World!”. Mai sunt şi cei, mai puţini, care încep în forţă, direct cu un articol, sau o poză, depinzând de natura blogului.

În general am văzut că se disting două mari categorii:

- cei care au evoluat, unii de nerecunoscut, ajungând să scrie mult mai profi, mai îngrijit, şi-au creat propriul stil care îi face să iasă în evidenţă. Sunt cei care, dacă priveşti articolul de azi în paralel cu cel de acum un an – doi, când s-a apucat prima oară de sportul ăsta, poţi să juri că nu sunt scrise de aceeaşi persoană.
Exemple: Dan (De Ce), Makavelis, Dheo, Piticu si marea majoritate a bloggerilor.

- cei care au rămas constanţi, şi-au păstrat stilul de scris. Mergând pe premiza “if it ain’t broke, don’t fix it”, mulţi au rămas constanţi, şi-au găsit o potecă de la care nu se abat, şi le merge de minune aşa.

Exemple:Ovi Sîrb, Etherfast, Zoso, Buddha, etc.

Şi cu ocazia asta văd că sunt foarte mulţi bloggeri care şi-au schimbat domeniul, au făcut mişculaţii şi nu le mai găsesc primul post. Damn.

By Andrei • Scrise de mine • 8 • Tags: , ,

Aug 18 2009

Evită aglomeraţia din Băneasa

Mi-am încercat talentul şi cu un film. În ediţia de azi – evitarea şantierului de la intrarea în Bucureşti, prin Băneasa. Sper că se înţelege din film; dacă nu, aştept întrebări.

P.S.: Am mers cu maxim 60km/h, plecări de pe loc mai încete decât în timpul şcolii de şoferi, şi tot mi-a picat camera de pe bord. Trebuie să-i găsesc o poziţie ca lumea, dacă mai fac alt filmuleţ.

By Andrei • Video • 2 • Tags: , ,

« 119 120 121 122 123 124 125 126