Orange, din nou

După ce zeci de angajaţi îmi zic că “totul e okeeeeeei, chill brotherrr”, ieri mă trezesc cu abonamentul suspendat. Ca urmare, azi a avut loc o altă rundă de negocieri, din care extragem:

- Deci nu pot să vă ajut.
- Bun, vreau să vorbesc cu un supervizor sau cu cineva de la plăţi.
- Nu pot să vă transfer, vorbiţi cu mine.
- Păi nu puteţi să faceţi nimic.
- Nu.
- ….

Treabă bine făcută

În mijlocul zilei, prin regie se strânge gunoiul. Fix în mijlocul drumului, fleoşc, blocând singurul drum de acces şi ţinând în loc 3 maşini pe-o parte, alte două în faţa maşinii de gunoi. Şi hai să privim mai aproape:

More

Stăpână floarei

Merg pe scară, şi ce văd?

Şi mă dau mai aproape să citesc mesajul:

More

Civilizaţie

Am un prieten din Danemarca. Născut şi crescut acolo, e danez get-beget. Omul e pe la 30 de ani, aşezat la casa lui într-un orăşel mic şi curat cu soţia şi copilul. Şi vorbind noi, îmi zice de planurile lui pe viitorul imediat:

De mai puţin de un an e şomer. La ei, asta înseamnă un ajutor de şomaj de 2.000 Euro. De luni, omul îşi deschide firmă, ceea ce înseamnă că pierde cei 2000 din ajutorul de şomaj, şi mai pierde încă vreo 2000 pe taxe, impozite şi alte cheltuieli aferente. Asta lunar. Un calcul scurt şi ajungem în jur de 50.000 euro/an. Motivaţia lui? Pe scurt, “gata cu şomajul, trebuie să fac şi eu ceva şi să contribui, e timpul să mă pun pe treabă. E de speriat, da’ trebuie făcută treaba”.

Eu zic că asta înseamnă civilizaţie. Da’ mă întreb… Câţi dintre voi ştiţi pe cineva care a făcut/ar face aşa ceva? Câţi aţi face aşa ceva? Câţi din ţara asta ar renunţa la 400E lunar şi câţi nu se chinuie să facă orice mârşăvie ca să fure măcar 40?

Epopeea Orange

Zic dinainte: nu am o problemă cu Orange, sunt perfect conştient că se putea întâmpla şi-n altă parte, chiar mai rău. Da’ tot mă roade.

În noiembrie mi-am făcut abonament la portocalii, treij’ de euro, ăl de iphone. La activare mi s-a cerut să plătesc în avans abonamentul pe 3 luni. Toate bune şi frumoase, s-a activat, uăi ce telefon, ce tare e reţeaua, ia uite cum nu-mi mai pică apeluri, hă, 300kb/s pe net (în caz că sunt subtil: Cosmote suge în comparaţie cu Orange).

Boon, ş-apoi începem. Se emite prima factură. Ai de plată x. Stai coane, nu trebuia să se scadă din măgăoaia aia de taxă? Păi nu, stai, că ăla e de fapt depozit, şi o să poţi peste 6 luni. Când mă duc să plătesc, aflu că de fapt chiar e ce ştiam eu că e, doar că a fost înregistrat prost.

Ştiţi genul ăla de bancuri în care iepuraşul vine a doua zi, şi a treia zi, şi a patra zi, până cineva îi înfige ceva în cur? Eh, în povestea noastră eu eram iepuraşul, iar curul ce cerşea înfipt nu era al meu. Din decembrie am tot sunat, am povestit de mi s-a urât, şi de-abia ieri am aflat un răspuns concret: o să se rezolve în februarie. Acum c-a trecut, n-am să reproşez celor de la Orange decât proasta comunicare între departamente. Şi răspunsurile din callcenter de genul “ştiu că aţi mai povestit de opt ori, da’ trebuie să scriu eu aici“.

Bonus: mi-au cerut la un moment dat mail. Le-am dat mail de pe adresa din dreapta, apoi, aşa cum mi-au cerut, sun să confirm.

Piţi din callcenter: Şi de pe ce adresă aţi trimis?
Eu: andrei arond măguleanu punct com.
Piţi: ăăăă….
Eu: Fără “ă”. Fără diacritic. Maguleanu.
Piţi: … sigur nu e yahoo?
Eu: Sigur.
Piţi: <pauză> … sigur nu e gmail?