Scrise de mine

Orice s-ar spune, suntem ţărani

Ori asta, ori pur şi simplu spălăm bani mai des şi mai mult decât şosetele. Cazul de faţă: în complexul studenţesc Regie ducem lipsă de locuri de parcare. S-ar parca şi pe verticală, dacă ar fi loc. Cu toate astea, s-au renovat, pe rând, bordurile, spaţiile verzi (ceea ce e mai mult decât ok), iar apoi gardul şi porţile intrărilor.

Porţile vechi erau nişte bucăţi mari de tablă sudate d-amboulea, inestetice şi ţărăneşti. Iar noile porţi sunt din fier forjat şi par a fi costat o avere. După care, evident, s-a continuat cu asta:

P280510_17.410002

More

Filme de weekend (II)

Iron Man II

Dacă ai avut vreodată 12 ani, o să-ţi placă filmul ăsta. Chiar dacă nu e cel mai bine gândit film făcut vreodată, găseşti uşor găuri în subiect şi sunt unele chestii care chiar te fac să te uiţi strâmb, n-ai cum să rămâi impasibil, e pur şi simplu unul din filmele alea “larger than life” pe care n-ai decât să le îndrăgeşti. Robert Downey Jr face un alt rol genial, nici Mickey Rourke nu e rău.

Nu-nţeleg, totuşi, de ce faza din trailer în care Iron Man şi Pepper Pots sunt în avion şi el sare a fost înlocuită la noi. Păcat.

Cam atât pentru azi. Urma să recomand Lost, şi încă aş face-o, da’ merită un post separat. Ingioi!

Alergăm după titluri

Dacă până acum lumea alerga, se călca în picioare şi făcea absolut orice pentru un job cât mai sus şi cât mai bine plătit, acum am ajuns să vânăm altceva – titluri. Deja nimeni nu mai cade pe spate când aude doctor, avocat, inginer sau alte meserii cu istorie şi prestigiu.

Trăim vremea când toată lumea se laudă cu titluri cât mai pompoase (şi neapărat în engleză), care să dea cât mai bine la ceveu’. Dracu’, până şi joburile mele foarte low-level au fost de Research Analyst şi Customer Relations Representative. Nu zic că au fost nişte pierderi de vreme, ba din contră. Dar după nume zici că eu am fost ăla care l-a angajat pe papă.

Ca să v-arăt cât de simplu e să inventezi titluri pompoase, am câteva sugestii:

  • gunoier = Waste Management Representative
  • gropar = Afterlife Mediator
  • şomer = Job Research Expert
  • femeie de servici  = Order Restauration Operator
  • cerşetor = Additional Fund Collector
  • săpător de şanţuri = Earth Relocation Manager
  • paznic = Security Representative
  • chelner = Nutrition Intermediate

Mai ştiţi şi altele?

O discuţie electrizantă

Da, ştiu că titlul e o glumă răsuflată, alta n-am avut. Şi abia când credeai că dacă a trecut concertul AC/DC n-o s-o mai auzi.

Că tot vorbeam de stat la cozi, încă ţin minte o fază de anul trecut care m-a făcut să râd în hohote. Stăteam la rând la un magazin de cartier, cu încă vreo doi nene în faţa mea. Vânzătoarea era o sictirită şi jumătate, de trata pe toată lumea cu cea mai mare scârbă posibilă. Cu puţin înainte de a ajunge să-mi plătesc sucu’ apare în peisaj copilul vânzătoarei, un puşti pe la vreo 6-7 ani, plâns tot şi urlând în gura mare:

M-am atins de oglindă şi m-am curentat!

Nimic de speriat, ne-am curentat şi noi aşa pe tot felu’ de chestii, de la balustrade la stâlpi. Pişcă! Iar reacţia mamei a fost una plină de iubire şi compasiune:

TÂMPITULE!!! CE-AI CĂUTAT CU MÂNA PE OGLINDĂ??? PUTEAI SĂ TE CURENTEZI MAI RĂU!

Evident, toată scena era acompaniată de zgâlţâitul copilului, zbierat şi, evident, dat palme. Iar dacă reacţia cucoanei n-a fost de-ajuns, apare în scenă eroul zilei: moşulică atotştiutor de la coadă. Face un pas înainte, cu o figură care îmbina perfect preocuparea şi soluţia problemei:

Doamnă, repede! Băgaţi-i mâna în pământ dacă s-a curentat!

Am plecat din magazin până să aflu deznodământul, din păcate. Nu voi şti dacă cel mic a fost îngropat ca să-i treacă, sau dacă a supravieţuit.

Stând la coadă

Într-o lume pe fugă, singura şansă de a-i cunoaşte pe ăi din jurul tău a rămas statul la coadă. În câteva minute de stat la coadă poţi foarte uşor să-ţi dai seama de oamenii cu care ai de-a face. Gen:

  • Nemulţumitul. El ar vrea să fie undeva, afară. Sau la “muncă”, el are o groază de combinaţii şi nu face altceva decât să piardă bani dacă stă la o coadă de 5 minute. Dacă sunt mai mult de doi oameni între el şi casa de marcat îl apucă brusc nervii pe toţi, de la conducere la Băsescu. Se întoarce subtil către tine şi începe să-i înjure, uitându-se la tine ca la cel mai apropiat complice. Dacă-l contrazici, e bucuria lui – deja are replicile pregătite pentru orice ai zice. Dacă-i dai dreptate, n-o să mai scapi de el. Iar dacă-l ignori o să bombăne sub mustaţă până la casă.
  • Adormitul. Stă cu căştile în urechi sau holbându-se în decolteul vânzătoarei minute-n şir, totul trece pe lângă el. Doarme şi nimic nu-l poate trezi până în momentul în care vânzătoarea îşi aranjează, jenată, bluza şi-i cere banii. Se dezmeticeşte brusc şi repetă monoton suma, abia după aia începând să se caute de portofel. După ce reuşeşte, în final, să-l găsească, scoate o bancnotă de un milion. I se cer 4 mii mărunt. “4 mii mărunt!” repetă, la fel de monoton. Scotoceala continuă.
  • Grădiniţa. O femeie sictirită de copil (sau cei doi copii) stă la coadă. Parcă rândul ăla ar fi ultima frontieră a sănătăţii mintale, iar nimic n-o poate deranja. Copiii se bat, urlă, aleargă şi dărâmă tot prin jurul ei, dar ei deja nu-i mai pasă. O să-i pese în 20 de minute, când ajunge acasă şi or să înceapă să urle, alerge şi dărâme tot prin casă. Până atunci, tu trebuie să te gândeşti cum scoţi petele de ketchup din pantaloni.
  • VIP-ul. El vorbeşte la telefon întotdeauna. Dacă nu-l recunoşti după asta, sigur ai s-o faci după ochelarii de soare sau tricoul roz. Discuţiile lui preferate sunt cele cu volum mare, iar subiectele includ piţipoance seduse, maşini cumpărate, frarieri fraieriţi sau bătăi administrate unuia de 2 ori cât el. Sau, evident, combinaţiile prin care îşi vinde şosetele pe hârtie igienică.
  • Iubăreţul. Îi place la nebunie să-ţi respire în ceafă. Dacă avansezi cu 50 de centimetri, el avansează cu 51. O să nege că o face intenţionat, o să zică c-o face pentru că îl împing alţii din spate. Când de fapt o face pentru că pitong.

Odată ce i-ai cunoscut, puteţi lega prietenii pe viaţă. Nu o dată am văzut cum lumea de la aceeaşi coadă se unea pentru un scop comun. Dar asta e o poveste pentru alte rânduri…