General

Schimbare de plan

După postul de săptămâna trecută am fost asaltat de mesaje din partea fanilor, mesaje care-mi spuneau să nu închid blogul. Fără să exagerez, cred că am primit de-a dreptul câteva astfel de mesaje.

Apoi, a venit problema cu Tumblr – la prima vedere e o platformă mult mai simplă ÅŸi mai ok. Când încerci s-o personalizezi puÅ£in realizezi, de fapt, că e o struÅ£ocămilă, iar decât să te apuci să-Å£i personalizezi o pagină acolo mai bine participi la X Factor.

Aşa că rămânem pe poziţii. Vorba unora, dacă tot scriu rar măcar s-o fac într-un format cu care cei câţiva cititori s-au obişnuit. Ca să schimb, totuşi, ceva, am băgat o temă nouă şi m-am mutat pe alt domeniu, mai uşor de reţinut. Pam-pam.

Adio, dar rămân

Inevitabilul s-a întâmplat: m-am plictisit de scris pe blog. Nimic nou sub soare, am scris doar o mână de articole în ultimile două luni, şi am tras de mine şi pentru alea. M-am detaşat din ce în ce mai mult de toată activitatea asta, iar acum simt nevoia de o schimbare, mai mult sau mai puţin drastică.

Prima oară m-am săturat de “blogosferă“. Cu mici excepÅ£ii, a devenit nimic mai mult decât o telenovelă siropoasă – ÅŸi asta o spun cu datele de acum un an, când încă mai urmăream cât de cât bloguri. Practic, orice eveniment mai mult sau mai puÅ£in interesant e stors pe toate părÅ£ile, analizat de toÅ£i intelectualii care au o pagină pe internet ÅŸi se cred analiÅŸti. Nu zic nu, ÅŸi eu am făcut asta. Åži eu stăteam cu ochii pe trafic ca pe butelie. Dumnezeule, x sute de vizitatori! Fâs. ÃŽntre timp, zic eu că mi-a mai venit mintea la cap; când nu mai ai nimic interesant de spus, încearcă să ÅŸi taci.

Apoi, renunţând la comunitatea blogărească, a început să-mi piară cheful de scris. Totodată, cititorii care au rămas sunt oameni mai puţin disperaţi după internet, care nu vor să lase comentarii monosilabice doar de dragul de a vedea lumea că sunt activi.

Site-ul ăsta a pornit de la bun început cu ideea lipsei reclamelor. Nu mi-am dorit să ajung să scriu posturi plătite. Nu zic că n-aÅŸ fi fost în stare – sunt ferm convins că aÅŸ fi reuÅŸit mai bine ÅŸi mai subtil decât mare parte din scriitoraÅŸii care se gudură când primesc un os de la Orange, BCR, etc. Nu zic nici că n-am avut oferte, că au fost; câteva, dar au fost. Dar cred cu tărie că, deÅŸi reprezintă visul oricărui blogger, reclamele strică.

Aşadar, pun punct aici blogului în forma sa actuală. M-am gândit să-l şterg, după care am găsit soluţia de compromis, perfectă pentru ce vreau în momentul ăsta: un loc unde să pot să shareuiesc chestii de-ale internetului, poze/filmuleţe făcute de mine care merită să fie văzute de mai mulţi ochi, ocazional câte un text. Şi asta fără lepşe, scandaluri, blogosferă, etc.

Tumblr e noua platformă a blogului, pe care o să încep să urc, încet încet, tot felul de bălării. Are domeniu nou, către care o să fac treptat transferul. În câteva zile/săptămâni pagina de aici va dispărea cu totul şi o să migrăm către cea nouă.

Cam atât. Până una alta… sfaturi, păreri, idei?

Unde mă duc în vacanţă?


Se dă zona din harta de mai sus. Practic, am de gând să străbat Transfăgărăşanul şi Transalpina. Ce nu trebuie să ratez pe drum? Ce e de vizitat? Recomandaţi-mi cele mai bune locaţii în zonă, vă rog.

Arta secolului 21

Asta e artă. Hai, mâna sus, cine crede că la noi ar fi pierdut în faţa lui Puţu?

26 iulie, ziua bărbatului

Maşinii mele îi lipsesc multe lucruri. Pe fugă, pot aminti un rezervor plin, un motor de peste 4 litri şi opt brăduţi de atârnat în oglindă. Dar ce mă durea cel mai tare e că îi lipsea o cotieră. Pentru că sunt născut sub zodia lenei şi a comodităţii, trebuie să am un loc în care să-mi depozitez cotul.

Şi lăsând miştoul la o parte, după un calcul rapid am tras concluzia că am stat la volan minim 1500 de ore de când am maşina, ceea ce se traduce în energie risipită inutil. Aceeaşi energie putea fi folosită (la fel, după un calcul rapid) pentru 9 miliarde de clickuri, sau 4.1 milioane cuvinte scrise la tastatură.

Deci iată de ce nu am scris pe blog.

Dar acum am revenit pentru a mă lăuda, iar un simplu status pe Facebook n-ar fi atras suficient de multe laude. Aşadar, azi a sosit cotiera, după care am început (da, persoana I, eu am început) s-o montez:

- am desfăcut consola din mijloc (după ce am scos scrumiera şi plasticul de pe frâna de mână).
- am folosit o bormaşină (pentru că, aparent, ştiu să folosesc o bormaşină) pentru a da găuri (gaură, de fapt) în consola menţionată mai sus).
- am montat cotiera.
- am montat consola.

Toate astea fără să stric un singur lucru (în afară de scrumieră, da’ ÅŸi-aÅŸa nu e folosită) ÅŸi fără să îmi rup, tai, smulg sau lovesc vreo parte a corpului. Asta înseamnă că prin aceste 4 acÅ£iuni mi-am depăşit vechiul record cu 4 acÅ£iuni. Åži iată rezultatul:


Notă: poza poate să difere puţin faţă de realitate.

Iar concluzia nu poate fi spusă mai frumos de atât:

În poză: un om care nu şi-a montat cotieră.

P.S.: apropo, începând cu săptămâna trecută pot să-mi adaug “inginer” în faÅ£a numelui, deci fapta-mi de azi e cu atât mai impresionantă cu cât e realizată de un inginer cu diplomă. Autografe pe adresa redacÅ£iei.

P.P.S.: Obişnuieşti să mă citeşti? Dă-mi un comentariu, un like sau un mail. Vreau să ştiu şi eu dacă mai interesează pe cineva aberaţiile de aici.