Jan 17 2011
Protestul meu
Am redus la minim timpul de stat pe messenger. Când mai intru, am neapărat câte un offline de genul:
PROTESTUL DE LA BENZINARII – in zilele 17, 18 , 19 IANUARIE – dragi Romani haideti sa nu ne mai lasam calcati in picioare de benzinarii MILIARDARI si sa-i facem sa vada ce inseamna sa piarda bani. Sa incercam sa tragem un semnal de alarma si poate pretul benzinei/ motorinei va SCADEA. Haideti sa ne propunem SA NU INTRE NIMENI IN NICIO BENZINARIE – pe 17-18-19. ianuarie. Sa mergem cu RATB, cu bicicletele sau pe jos , sau alimentati inainte . Amintiti-va de 21-22 DECEMBRIE 1989 SI INCERCATI SA FACETI LA FEL. DATI MAI DEPARTE ACEST MESAJ SA AJUNGA LA TOATA LUMEA
De notat asocierea cu revoluţia din ’89. Adică echivalentul de azi oamenilor care au murit pentru libertate acum 21 de ani este “io-mi bag picioarele şi merg cu metroul“. Pfoai, eroilor! Îmi permiteţi să vă ating? Ca să nu mai zic că sunt viteji care merg cu autobuzul! Iisuse, câtă voinţă!
Da’ nu. Eu o să profit de lipsa de aglomeraţii din benzinării şi o să fac ceva nemaivăzut. Ceva incredibil, ce nu mi s-a întâmplat niciodată, o faptă atât de rară încât mulţi cred că e doar un mit. Da, eu, ca bărbat, voi ruga un angajat al unei benzinării să-mi spele parbrizul.
Şi nu glumesc, mă simt întru totul discriminat. De fiecare dată când alimentez, pe undeva prin benzinărie e o tanti, fie cu un gipan imens, fie cu un Matiz, şi instantaneu toţi angajaţii sar cu găleţi, trafaleţi şi lopeţi şi se apucă să-i bibilească maşina. Chit că nici nu alimentează, a oprit doar ca să dea un telefon sau să exerseze cum se schimbă vitezele. Şi eu stau şi alimentez, mă uit cum pompa îmi mănâncă salariul pe cinşpe săptămâni, şi de toţi banii ăştia nu primesc şi eu un parbriz spălat.
Nu mă înţelegeţi greşit, chiar dacă m-ar ruga cineva, tot aş refuza. Da’ măcar să văd un gest, un pic de tandreţe şi afecţiune, ca-n reclamele unde toată lumea rânjeşte. Ruşine, Dinu Patriciu!*
* glumesc, Dinu, la mic.ro lumea chiar se oferă să-mi spele parbrizul.
