Jan 4 2011
Aventuri la KFC
Sunt pe un regim foarte simplu: pot să mănânc oricâtă conopidă şi oricât spanac vreau. Funcţionează de minune. N-am luat nicio înghiţitură până acum. Alţii, însă, sunt pe alte regimuri, bazate exclusiv pe fast food. Deh, am văzut deja cum toată capitala se înghesuia ghiolbăneşte la KFC de Crăciun.
Prin noiembrie, înainte de sezonul sarmalelor, am dat şi eu o fugă la KFC. Acolo, din tot puhoiul de lume, un singur nene ieşea în evidenţă. Se răsfirase pe un scaun, iar şuncile-i se revărsau majestic, de ar mai fi ocupat câte un scaun în fiecare parte. Omul nostru avea 5-6 straturi de ceafă, vreo două de fălci şi câteva burţi, de rezervă. În faţa lui, pe masă, stătea triumfătoare cea mai mare găleată cu mâncare pe care am văzut-o vreodată. Cred că era găleată pentru o familie de moldoveni (adică mare, ca să nu fiu prea subtil), pe care omul o devora de unul singur. Nevasta şi copilul şedeau de-a stânga şi de-a dreapta lui, fiecare cu câte o porţie normală de haleală.
Surprinzător, dar trecând pe lângă el pe drumul spre tejghea nu mi-am pierdut pofta de mâncare. Am comandat, am luat şi m-am întors la masă. Aş zice că, din coincidenţă, m-am aşezat lângă nenea de mai sus. Dar ar fi fost greu să nu stai lângă somalez, din moment ce ocupa aproximativ un sfert din întregul ţarc mall spaţiu. Aşa că, cu sau fără voia mea, aveam vedere directă la planeta Jupiter.
Omul nostru mânca şi vorbea. Băga câte o aripă de pui întreagă în gură şi reuşea, totuşi, să vorbească pe lângă ea. Era uimitor. După câteva minute pline de uimire, troaca s-a terminat, porcul a fost adăpat şi a fost vremea să plece.
Şi dă-i şi chinuie-te să te ridici, nene. Dă-i şi transpiră, lucrează, forţează-te, când deodată POC! Scaunul se rupe sub cele câteva sute de kile ale flămândului. De fapt, nu s-a rupt, ci picioarele de metal s-au îndoit sub greutatea lui. Şi aici nu mai exagerez.
Deodată, cu o graţie demnă de-o gazelă, omul se ridică brusc, se uită mirat la grămada de fiare contorsionate de sub el şi exclamă scârbit către familie:
Ce să-i faci… Chinezării!



Jan 04, 2011 @ 15:07:40
I-as fi raspuns: “ce sa-i faci… americanisme!”
Jan 04, 2011 @ 15:19:15
Asta-i ca un fel de “niste tarani”…
Jan 04, 2011 @ 15:20:39
Hehe, exact asa a zis-o!
Tweets that mention Aventuri la KFC « Above Average -- Topsy.com
Jan 04, 2011 @ 15:22:01
[...] This post was mentioned on Twitter by Virgil, Alex Gheorghiţan. Alex Gheorghiţan said: Aventuri la KFC http://t.co/JHX9s9f via @kNox [...]
Jan 04, 2011 @ 15:34:59
Pictures or it didn’t happen
Jan 04, 2011 @ 15:35:26
Da, scaunul era de vina ca s-a indoit
)
Jan 04, 2011 @ 15:44:02
Pentru că poate şi vrea/
El îţi mâncă şi porţia ta!
Jan 04, 2011 @ 15:49:28
Eu tot nu inteleg cat de buna poate fi o mancare de tip fast-food ca sa ma faca sa stau la cozi imense pentru a cumpara. Fie mancarea, fie reclama e foarte buna.
Jan 04, 2011 @ 16:03:53
bătrâne, ai talent la scris !
aici e deja o problema, la fel cum e si la fumatori.
Jan 04, 2011 @ 16:04:25
tare
Jan 05, 2011 @ 15:21:07
Cu toate sansele de a mi-o lua peste dinti, adevarul este ca majoritatea celor cu probleme de “greutate”, sunt acolo din cauza lor. Am vazut si in tara fastfood-ului niste exemplare de 150-200 de kile, care tot asa, haleau jumate din portia de mancare a unui orasel mai mic.
Jan 11, 2011 @ 20:38:38
Am patit ceva asemanator pe la Gara de Nord cand m-am dat jos din tren. M-am dus pana la KFC dupa 7 ore jumate petrecute in tren sa-mi iau si eu un meniu normal si in fata mea o doamna la 1.60 si vreo 120 de kile (nu exagerez) isi ia un variety bucket plin cu de toate + cartofii (si prajiti si widgets) aferenti si s-a asezat frumos la o masa, singura si savura pe acolo tot… Ce pot sa zic… criza?
Feb 01, 2011 @ 22:43:00
si nu a ras nimeni isteric? cred ca m`as fi innecat cu o aripa picanta la faza aia…
stiu o tipa sub care s`a rupt un scaun si in cateva luni nu am mai recunoscut`o, asa a slabit. motivul: i`a fost rusine ca a reusit sa rupa un scaun din cauza ca era supraponderala. nici nu s`a mai ingrasat de atunci. asa da!