Condamnaţi să fim pacienţi

Citeam o chestie deosebit de ÅŸmecheră, pe cale de implementare ÅŸi la noi – medicamente luate strict pe reÅ£etă. Ceea ce e normal, e un pas înainte în civilizarea românilor. ÃŽnseamnă că obiceiul de zeci de ani al tuturor românilor de a se atomedicamentoÅŸi (da, tocmai am inventat un cuvânt) devine istorie.

Da’ eu zic că în ziua de azi e imposibil de implementat. Åži vă zic ÅŸi de ce, cum altfel decât printr-o poveste:

Eu am fost pacientu’ unei doctoriÅ£e timp de 18 ani. ÃŽntâi mi-a fost pediatru, apoi s-a făcut doctoriţă de familie. Toată familia se înÅ£elegea bine cu ea, iar eu eram vedeta cabinetului oricând mă duceam acolo. Asta în copilărie, că de când a devenit doctoriţă de familie lucrurile s-au schimbat total. Iar ultima oară când am fost acolo…

M-am dus pentru o adeverinţă. Ori pentru şcoală, ori pentru şcoala de şoferi. Am ajuns acolo la 8 fără 10, înaintea tuturor, programul începând la 8. La 10 a ajuns şi doctoriţa, plângându-se toată că n-a vrut câinele să intre în casă după plimbare şi n-a avut timp de cafea. La 11 şi-a terminat cafeaua, dar până acum deja  aveam două gravide în faţă, iar gravidele au prioritate. Fiecare gravidă a stat şi la bârfa de rigoare, aşa că eu am intrat la 12 şi ceva într-o ploaie de reproşuri că am venit abia acum, când ea trebuie să plece acasă.

Åži… Mai bine de 4 ore mai târziu am ieÅŸit cu adeverinÅ£a în mână ÅŸi-o răceală în suflet, după ce-am stat între toÅ£i mucoÅŸii din cartier. Pentru mine a fost ultima oară când am fost acolo, de-atunci am schimbat definitiv doctoru’. Dar, din câte am mai auzit, 90% din doctori aÅŸa sunt.

Şi-atunci, merită să treci prin asta de fiecare dată când stai în curent?