Cea mai rea profă bună

Mă gândeam de curând că mai am puţin şi fac 16 ani de când sunt în şcoală. Că şcoală-i zic, fie c-a fost primară, generală, liceu sau facultate. În toţi anii ăştia am dat de toate genurile de profi de pe la noi, de la ăia foarte buni, la ăia foarte răi. De la oameni îngrozitor de inteligenţi la petarde nebubuite care nu ştiau să lege două vorbe.

AÅŸa cum se ÅŸtie, în general înveÅ£i mai bine de la un prof dur. Unu’ care te simpatizează, care te lasă lejer, rar te va face să te pui cu burta pe carte la materia lui. Dacă e unul care te face să tremuri de frică, apăi… O să-i ÅŸtii materia cap-coadă ÅŸi-n vis.

ÃŽn generală, timp de doi ani, am avut-o dirigintă pe cea mai afurisită profă din ÅŸcoală. Preda istoria ÅŸi-o preda bine. Chit că eu am fost mereu cel mai Gică contra din orice clasă, nu cred că am avut vreodată ceva să-i reproÅŸez – femeia îşi ÅŸtia materia la perfecÅ£ie ÅŸi o preda excelent, era un prof cum găseÅŸti o mână la o mie. Åži, cum se întâmplă de obicei cu astfel de profi, avea aceleaÅŸi aÅŸteptări ÅŸi de la elevi. Băi, ce-o ura lumea. Pe pereÅ£ii grădiniÅ£ei de alături erau numai desene cu înjurături, cu dedicaÅ£ie la doamna TăicuÅ£u, c-aÅŸa o chema.

Azi am trecut prin cartierul fostei şcoli. Am aflat că profa încă e-n şcoală, încă predă şi e neschimbată. Cum am aflat?

De pe pereţi, plini de dedicaţii proaspete.