Jul 22 2010

Urăsc insectele.

Evident, urmează un articol dur. Are punct în titlu.

În mod clar, cine a inventat insectele mi-a pus un gând rău, încă de acum milioane de ani. Şi cine m-a inventat pe mine nu le-a pus lor gând rău, din moment ce nu pot să arunc cu acid sau flăcări prin fiecare por al pielii atunci când o gâză decide că sunt bun de loc de aterizare.

Insectele sunt cele mai scârboase creaturi de pe faÅ£a, spatele ÅŸi jumate din lateralul pământului. Sincer, în afară de vreo două specii, nu le văd niciun rost ÅŸi nicio utilitate. Åži nici alea două specii nu ÅŸtiu care sunt, da’ am zis să nu fiu rasist cu ele. Da’ merită! Pentru că insectele sunt Å£iganii tuturor animalelor de pe pământ. ÃŽntr-o planetă unde toÅ£i fac câte ceva, insectele stau lângă tomberon ÅŸi put. Åži cerÅŸesc!

AÅ£i văzut vreodată o muscă? D-aia normală, nu verde. Åži nu oricum, ci aflată în mediu’ ei natural, să puteÅ£i sta s-o studiaÅ£i intens. Ei bine, eu am făcut-o de multe ori, când mediu’ ei natural se intersecta cu al meu. Vă zic eu ce fac muÅŸtele: nimic. Zboară într-un haos total, nici musca nu ÅŸtie ce vrea să facă. Vine ÅŸi pleacă de sute de ori din acelaÅŸi punct.

Iar cine-a inventat insectele bag de seamă că a inventat ÅŸi vara. Åži, de-al dracu’ ce-a fost, le-a suprapus. Pentru că, vorba aia, ce haz mai are o caniculă cu 40 de grade la umbră fără un stol de muÅŸte? Åži de ce ne-am bucura de o răcoare de seară fără bâzâitu’ ăla al ţânÅ£arilor?

Da frate, care-i treaba cu ţânÅ£arii ăştia? La muÅŸte înÅ£eleg: bâzzzzzzzzzzzzzzz încontinuu. Da’ ţânÅ£arii, nÅ£ dom’le, noi facem altfel. Te pui în pat, seara, ÅŸi când să adormi liniÅŸtit auzi aÅŸa, încet: iiiii…… iii… IIIIIIIII…. i. Åži pui mâna, te dai jos din pat, … ii …, aprinzi lumina ÅŸi stai cu ochii mijiÅ£i să prinzi un inamic imaginar, care s-a pitit pe undeva prin a cincea dimensiune. Stai 5 minute ÅŸi-l cauÅ£i prin toate colÅ£urile camerei, te convingi că Å£i s-a părut ÅŸi încerci iar să adormi. După care iar, …iii.

De-aia mie nu-mi place să omor direct ţânÅ£ari. Stau noaptea, lângă întrerupător, ÅŸi-i aÅŸtept. Când încep atacu’ îi iau prin surprindere ÅŸi-i prind într-un borcan. ÃŽnainte să-i omor, le bâzâi tare în urechi câteva minute. AÅŸa, să vadă cum e. Câteodată, când prind mai mulÅ£i, eliberez vreo 2, ca să răspândească vorba, să ÅŸtie restu’ că nu-i de glumit cu mine.

Şi ţânţarii nu-s cea mai mare problemă. Puricii sunt de o mie de ori mai enervanţi! Pentru că mie-mi plac animalele.

Ca ăsta.

El era Mar’nică, un căţel ÅŸmecher, frumos ÅŸi leneÅŸ. Dacă mai era ÅŸi deÅŸtept, era fix varianta canină a mea. Ei bine, nu  puteam să mă apropii de el fără să mă umplu de cel puÅ£in 41 de purici diferiÅ£i care începeau să mă roadă. Unii dintre ei ÅŸi înjurau, deci nu mai puteam nici să ies în public de ruÅŸine.

Ca să nu mai zic de celelalte insecte, de care mi-e prea scârbă să amintesc: gândaci, lăcuste, păianjeni, etc (am rugat pe altcineva să scrie). Oricare din ele mă face să sar până-n tavan ÅŸi să urlu mai rău decât cea mai mică ÅŸi plângăcioasă fetiţă dintr-un grup de fetiÅ£e mici ÅŸi plângăcioase. Nu de frică, de scârbă (pentru că frica e pentru laÅŸi; scârba, însă e bărbătească!). Da’ din orice cauză o fi, tot e haios să mă vezi, la aproape 2 metri ÅŸi 0,1 tone, cum Å£opăi ca o gazelă când văd un păianjen uriaÅŸ.

Mă gândesc chiar să pornesc o petiţie prin care să le interzicem. Merge?

Doamne, urăsc insectele.

By Andrei • General • 16 • Tags: , , ,