Pe net, toţi sunteţi ai dracu'

Nu citesc eu multe bloguri, da’ pe unde ajung, văd din ce în ce mai mulÅ£i care adoptă niÅŸte atitudini de mari duri ÅŸi atotcunoscători. Acu’, n-am nicio treabă cu ăia care chiar o fac pentru că aÅŸa sunt de la mama lor, asta-i firea lor ÅŸi aÅŸa se exprimă. Da’, frate, nu vă prinde pe toÅ£i. AÅ£i văzut pe la doi-trei că merge treaba, că par ei mai ÅŸmecheraÅŸi dacă înjură pe blog sau dacă se iau de tot ce miÅŸcă, ÅŸi ce-aÅ£i zis – hai să încep să dau ÅŸi eu din taste, poate-poate ajung un mic zeu printre internauÅ£i.

Nu. Nu sunteÅ£i duri, aici nu suntem în spatele blocului. Dacă pasiunea ta e despre perdelele mov, atunci scrie doar despre perdele mov. Nu încerca să-l înjuri pe cutărică doar pentru a te face cunoscut – n-o să-Å£i iasă, ÅŸi nu scrii cu aceeaÅŸi pasiune. Iar eu, unul, asta vreau să citesc, chestii scrise cu pasiune. Pentru altceva n-am timp.

Ar fi bună o regulă de genul: dacă în afara calculatorului nu eşti ăla care să comenteze la fiecare chestie, dacă ţi-e ruşine să te contrazici cu lumea faţă-n faţă nu ai voie să o faci pe net. Părerea mea.