Diferenţe între Bucureşti şi provincie

  1. În provincie, la fel ca şi în toate celelalte colţuri ale lumii, timpul se măsoară în secunde, minute, săptămâni sau ani. În Bucureşti, timpul se măsoară în semafoare. Un bucureştean care se apropie de o intersecţie calculează timpul după numărul de semafoare până trece de cealaltă parte.
  2. Peste tot în ţară lumea măsoară distanţele în metri şi multipli de-ai săi. Întreabă în Cluj un localnic despre o destinaţie şi vei auzi “mergi două sute de metri, faci stânga şi după 50 de metri ai ajuns“. În Bucureşti metrii sunt irelevanţi, poţi să-i uiţi. Aici distanţele se parcurg în staţii de tramvai! Mi-a fost dat de zeci de ori să aud “mergi două staţii de tramvai, şi de-acolo…“. Ce e derutant e că, din câte ştiu, staţiile de tramvai au ba 50 de metri, ba un kilometru.
  3. Noi, în ţară, învăţăm în şcoală geografie. Nu ajungem mari geologi, da’ avem habar de localităţi şi zone. Bucureştenii împart România în două zone (Bucureşti şi provincie) şi în trei forme geografice posibile (capitală, munte şi mare).
  4. Un provincial ştie pe ce lume se află. Dacă-l întrebi de cea mai lăturarnică stradă din oraşul lui, ştie cel puţin trei moduri prin care să ajungă acolo. Un bucureştean ştie să ajungă acasă, la muncă, în pub şi la metrou. Mi-a fost dat să întreb de o stradă, în capitală şi să aud de la tipul respectiv “frate, stau de 25 de ani în blocu’ ăsta şi n-am auzit de aşa ceva“. Strada se dovedea a fi la 50 de metri de blocul tipului. Exemplele pot continua.
  5. Ca să vizitezi un oraş din ţară şi să simţi cum se trăieşte acolo, du-te într-un parc şi uită-te la localnici, vizitează un muzeu sau celelalte atracţii ale oraşului. Ca să vizitezi Bucureştiul şi să simţi cum se trăieşte acolo, mergi cu taxiul şi plăteşte de 10 ori preţul corect, plimbă-te seara prin Ferentari şi ieşi de-acolo întreg şi stai blocat în trafic pe Iuliu Maniu şi înjură-te cu şoferii.