Feb 18 2010

România, ţara grevelor

Oricât încerc să evit catalogarea tuturor tâmpeniilor pe care le vedem ca “trăim în România ÅŸi tre’ să ne aÅŸteptăm la orice”, n-ai cum altfel, frate. Marele scandal de zilele trecute de la tv era că bugetarilor le-a scăzut leafa. Certuri, scandaluri, ameninţări.

Mi-am adus aminte cum în ultimul timp una-două bugetarii – mai ales profesorii, dar nu numai – se scoală cu faÅ£a la pernă ÅŸi-o mai pun de-o ameninÅ£are ÅŸi-o grevă, că vorba aia, viaÅ£a n-are gust fără un scandal din când în când.

Da’ mă miră cât tupeu. Chit că-mi săriÅ£i în cap, o zic – ăştia sunt o grămadă de nemâncaÅ£i, de lacomi care s-au obiÅŸnuit cu prea mult bine ÅŸi vor mai departe scaunu’ călduÅ£ sub cur. ÃŽn primu’ rând ăia de prin sindicate, că mă-ndoiesc că toÅ£i ar fi de acord cu greve, proteste ÅŸi scandal.

Poate sunt eu mai redus, da’ chiar nu înÅ£eleg de ce un angajat de la metrou care o freacă la un ghiÅŸeu câteva ore la căldură (iarna) ÅŸi răcoare (vara) să se-mburice că ia câteva zeci de milioane. Asta în condiÅ£iile în care zeci de metri mai sus, la suprafaţă, sunt muncitori care-ÅŸi rup spatele prin ÅŸantiere, sunt oameni care-ÅŸi spetesc coatele prin birouri.

Sau profesorii – ohohohoo, profesorii! Ä‚ÅŸtia sunt cei mai nemâncaÅ£i. Scumpii noÅŸtri dascăli, ăia care ne formează viitorul, în ce mizerie stau săracii. Păi cum să te plângi bă nene că n-ai salariu, când sunt profesori care câştigă cu sutele de milioane numai din meditaÅ£ii, pe care nu vor să le impoziteze – poate de legale ce sunt. Åži ÅŸtiu toate replicile, că merită, că sunt ăia de materii gen muzică sau religie care au salarii mici. Da, sunt, dar chit că ăia sunt daÅ£i ca exemplu la negocieri mă-ndoiesc că binele lor e văzut.

Åži pân’ la urmă, de ce să fie ăia de la stat diferiÅ£i de ăia de la patron? Dacă vine patronu’ ÅŸi-Å£i taie 30% din salariu, faci ciocu’ mic ÅŸi te bucuri că mai ai unde să vii mâine. Dacă vine statu’ ÅŸi face acelaÅŸi lucru pe vreme de criză tre’ să sărim de cur în sus.

Hai mai bine să judecăm şi să nu le mai plângem de milă amărâţilor de bugetari. Sunt şi ei angajaţi în aceleaşi vremuri şi cum unii stau cu frica zilei de mâine la patron, aşa pot să stea şi ei. Fără să fie favorizaţi.

PS: am furat poza de aici.

By Andrei • Scrise de mine • 2 • Tags: refularea zilei