Sep 20 2009
La munte
Am terminat şi cu muntele, a fost fix ce aveam nevoie – o săptămână departe de tot. Cheia (staţiunea) e tare rău, dar doar dacă îţi asiguri singur distracţia şi/sau mâncarea, altfel staţiunea stă slab la capitolul magazine şi discoteci.
În schimb, stă bine la capitolul “natură”, după cum se vede. Păcat că au ajuns ghiolbani şi pe aici şi au lăsat gunoaie care-ncotro.
Încă o chestie de reţinut: traseele montane sunt foarte bine marcate, prin zone unde mai pică un pom sau o piatră sunt chiar şi 4-5 semne prin acelaşi loc. Toate bune şi frumoase, dar când ajungi la capătu’ unui traseu nu există nicio placă unde să îţi zică cineva chestia asta. Am păţit-o pe propriile piei când am ajuns la capăt, şi deodată a dispărut semnul nostru, fiind înlocuit de alte patru.
După o învârteală de câteva zeci de minute, am avut inspiraţia de a suna la Salvamont, să ştiu o treabă. Noroc cu nenea de acolo care mi-a zis că eram fix în capăt, altfel mai pierdeam o groază de timp aiurea pe învârtit pe loc.
A, şi m-am simţit cel mai retard om posibil în momentul în care salvamontistu’ m-a întrebat în ce masiv mă aflu şi am constatat că habar n-am. S-au dus degeaba 12 ani de şcoală…
